CERŞESC UŞOR, CERŞESC CU SPOR!!!

     
        Cerşetorii sunt o parte integrantă a poporului nostru. Aproape că ne stau în coastă. Au devenit un simbol mioritc, transmis din moşi-strămoşi, genetic şi mai apoi prin viu grai, căci vorba lor "dulce" mult aduce peste graniţele româneşti.
        S-au înmulţit ca ciupercile după ploaie şi sunt hotărâţi să ne facă de râs, dar nici asta nu mai contează pentru că cine râde la urmă, râde mai bine.
        Cu buzunarele doldora de bani, ne lovesc cu barda în adâncul emoţional, caută să ne frângă inimile, în timp ce noi ne frângem gâturile.
         Şi nu contenesc să ne ofere "o mână întinsă" şi o emoţie care unora le umple ochii de lacrimi şi le provoacă o stare bolnavă de "sensibilitate paranoică", adâncită uneori de copilul din braţele lor, şi el parcă ieşit din fabrica "menajeriei de sticlă".
         Peste tot în lume, spirirtul cerşetoresc ne poartă încet, dar sigur, spre pieire. Ne loveşte în demnitate, ne caută prin buzunare, ne stoarce sistemul nervos şi ne-aşează undeva la coada Europei, poate chiar pe fundul oceanului.
        Când am studiat fenomenul cerşetoriei, m-am lovit de imagini pe care altădată le transformam în vorbe goale, palavre, baliverne şi le aprobam ca atare, fără dovezi concrete. Nu aveam certitudinea că există cerşetori care se prefac la modul cel mai hidos, nu credeam că ei sunt, de fapt, putrezi de bogaţi şi nu ştiam că toţi aceşti "milogi închipuiţi" sunt rezultatele crimei organizate la cel mai înalt nivel.
      Am vrut să cercetez toate ipotezele şi să le confirm, odată pentru totdeauna.
      Am intrat în lumea lor murdară şi scârboasă.
     Aşa am ajuns să discut cu unul dintre cerşetorii de marcă ai Capitalei care-şi făcea veacul pe la Piaţa Unirii şi câştiga bani invocând talentul cântatului la nai.
     Atunci am aflat că fiecare cerşetor cu ştaif are câte un "consilier de imagine". Niciunul nu face un pas fără acordul "tutorelui", un domn cu "prestanţă" în cazier şi nu numai.
     Şi pentru că-n orice împrejurare, handicapul este elementul cerşetoresc de bază, am ţinut să mă conving personal de acest lucru şi l-am rugat pe individul "00... kk" să-mi arate piciorul "bolnav", aparent inexistent de la genunchi în jos. Şi-a dat uşor proteza la o parte, ca şi cum l-ar fi durut, şi mi-a sugerat cu o ipocrizie demnă de cartea recordurilor, să-i văd adidasul care-i acoperea laba piciorului..
    Atât am vrut să ştiu. Apoi am auzit din nou sunetul de nai şi povestea se deschidea pentru restul lumii.