Moș Crăciun i-a băgat în mormânt!

               
                Moș Crăciun e criminal, la propriu. Un bărbat dintr-un orășel din Texas și-a împușcat cu sânge rece familia chiar în ziua de Crăciun. Asasinul deghizat în Moș a pus la cale un plan ”feeric”, demn de magia sărbătorilor de iarnă... de pe planeta ”celor care nu cuvântă”. Bărbatul nu a stat prea mult pe gânduri și le-a dăriuit celor din familie câte un glonte în cap. Așa... ca de Crăciun. Taman când oamenii erau fericiți desfăcând cadourile primite sub brad, moartea le-a sunat la ușă. ”HO HO HO... Marry Christmas” s-a transformat în doar câteva secunde în ”HO HO HO... Dumnezeu să-i ierte!”. Bărbatul, care făcea pe Moș Crăciun cu atâta grație, a dat buzna în casă, peste cei din familie, și i-a împușcat pe toți. Potrivit site-ului Gândul.info, polițiștii texani au afirmat că nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva în orașul lor. "A fost o sărbătoare de Crăciun obişnuită, cu un brad împodobit, iar cadourile tocmai fuseseră deschise atunci când a avut loc incidentul", a declarat, pentru AFP, sergentul Robert Eberling din cadrul Poliţiei din Grapevine.
              Șase persoane au fost omorâte în propria casă. Crminalul cu chip de Moș a sunat imediat la poliție, probabil să le dea de veste oamenilor legii că au ”de lucru” și în ziua de Crăciun. Nu a avut curaj să rostească niicun cuvânt. Crminalul a amuțit la celălalt capăt al firului, suficient cât să-i pună pe jar pe polițiști. La fața locului a fost descoperiță tragedia. Și pentru Moș Crăciun a fost ulima sărbătoare din acest an. Pentru că a ales să se împuște, dând dovadă de ”solidaritate” și ”devotament” față de ceilalți membrii ai familiei.
              De Crăciun, șapte trupuri neînsuflețite zăceau într-o baltă de sânge în orașul Grapevine din Texas.

                                                    By Andreea Dăscălescu

5 LUCRURI PE CARE LE POŢI FACE CÂND AŞTEPŢI LA SEMAFOR

            Semaforul este o poveste care a început în secolul al XIII-lea şi continuă şi astăzi. Primul obiect care aducea cu un semafor şi era folosit ca atare era format din două lămpi de gaz care aveau o sticlă roşie şi una verde. Unde credeţi că a s-a întâmplatr asta? Ei bine, în Londra. Că doar Anglia a fost ţara unde s-a declanşat revoluţia industrială. Şi pentru că englezii au ţinut să fie cu un pas în faţă, s-au gândit să inveteze şi semaforul. Astăzi este nelipsit în ţările unde mersul pe stradă se face cu ajutorul maşinii şi nu al... cămilelor. Deşi, uneori, când semafoarele nu funcţionează, ţi-ai dori să mergi prin deşert... fie şi cu pisica în zgardă.

           Şi dacă tot am aflat cum a aparut primul semafor improvizat, să amintim cum a intrat pe piaţă şi cel electric. Ei bine,obiectul tricolor confecţionat, de data aceasta, mult mai inteligent, a funcţionat mai întâi în Piaţa Potsdam din Berlin, în anul 1920. Germanilor li s-a părut bună ideea englezilor şi au dezvoltat-o. Doar că au adăugat, pe lăngă luminile roşu şi verde, şi pe cea galbenă. Păcat, ar spune mulţi dintre şoferii din ziua de astăzi, care sfidează la greu culoarea din mijloc şi aşa se aleg cu amărâtul de carnet luat.

           Semaforul a fost gândit cu un scop bine definit. Iar astăzi, el este esenţial. Doar că, de multe ori, obiectul care ar trebui să-ţi salveze viaţa, mai rău te bagă în belea. În România, rar vezi nişte semafoare care să fie coordonate. Există zone unde sunt chiar inutile. Nici nu apuci bine să traversezi prima porţiune din şosea că dai de un al doilea semafor care, evident, nu are tot culoarea verde. De ce să traversezi şi tu dintr-o bucată când ai putea să dormi în mijlocul străzii? Pe asta, probabil, s-au bazat şi autorităţile cînd au montat aceste semafoare. Aşa, doar-doar, oamenii vor ajunge cât mai obosiţi acasă, si astfel nu vor mai avea chef să vadă declaraţiile politice de la televizor. Iată încă un punct în plus pentru potilicienti. Desigur, este o inepţie. Însă este de neconceput cum poate exista în România atâta nepăsare. Tot vedem pe la televizor campanii cu titluri pompoase de genul: "Alege viaţa! Respectă regulie de circulaţie!". Păi le-aş respecta dacă aş avea de ce să ţin cont. În fine... subiectul este arhicunoscut de către orice pieton. Doar dacă ai mers pe stradă cu balonul sau ai făcut bungee jumping printre blocuri nu poţi înţelege afacerea cu semafoarele româneşti.

           Şi pentru că aşteptatul la marginea străzii a devenit un ritual, fiecare cetăţean şi-a dezvoltat o ocupaţie intelectuală care să-i distragă atenţia, pentru câteva minute, de la culoarea unică şi longevivă a semaforului. Ce pot face două mâini dibace când locomoţia este în stand by? Păi unul scoate telefonul din buzunar şi începe să joace ceva cu împuşcături ca să-l scoată din sărite pe colegul din "sala de aşteptare" de lângă trotuar. Altul, găseşte momentul potrivit să aprindă o ţigară pe care s-o pufăie între două culori. Şi pentru că devine deja enervant, omul îşi iese din fire şi aruncă ţigara, încă neterminată, pe pantoful vecinului de stradă. Iată cum se declanşează scandalul "semaforul". Au loc un shimb de replici dure, uneori se lasă şi cu nişte pumni în faţă, după care fiecare îşi continuă drumul. Dar constată că trebuie din nou să aştepte culoarea verde, căci p-aia dinainte au ratat-o din cauza bătăii. Şi aşa ajungem să cunoaştem alţi oameni şi alte apucături. O doamnă aparent cultă scoate o carte din geantă, carte pe care a cumpărat-o de la toneta din colţ, odată cu ziarul de zi cu zi. Se uită repede la cuprins şi o vâră rapid în poşetă. Căci pentru citit şi dormit pe rupte există metroul. În tot acest timp, o domnişoara cu o geacă până la buric îţi plezneşte în urechi nişte baloane din gumă şi, ca să te enerveze şi mai rău, creşte frecvenţa mestecatului de ciungă. Şi... când în sfârşit ţi-ai terminat de zis rugăciunea în gând, pentru ca Dumnezezeu să te binecuvinteze cu un verde la semafor, vine un idiot de şofer care se simte în al nouălea cer... pentru că el are intremitentă... şi-ţi pune roata la picioare. Evident, pe moment, îţi taie răsuflarea, dar eşti bucuros că nu a reuşit să dea peste tine. Îl înjuri printre buze, şi, pentru că şoferul la volan este cel puţin Dumnezeu pe Pământ, te injură şi el mai cu foc, fix pe sistemul... mortul e de vină. Imediat deschide geamul ca să fie sigur că toată strada îi aude vocea impozantă de cocalar cu 4x4. Cu un tupeu dezvoltat prin exerciţiu şi "executat" cu rigoare "printre blocurile gri", mârlanul te face tot pe tine tâmpit pentru că nu i-ai înţeles "uralele de bine". Căci el a încercat să-ţi explice... prin geam... că nu eşti în siguranţă în poziţia bipedă. Poate ar fi trebuit să-ţi cumperi un costum de azbeşt, dacă tot vrei să ieşi pe stradă. Nici nu ai apucat să faci mai mult de trei paşi spre celălalt capăt al străzii că deja trebuie să te întorci de unde ai plecat pentru că e din nou roşu.

           Şi uite aşa... odată la dus, încă o dată la întors şi ajungi acasă cu o singură dorinţă: ai vrea să fii daltonist. Oricum inteligenţa vizuală nu te ajută la nimic în România!

ŞOFERI, PĂSTRAŢI BONUL FISCAL ATUNCI CÂND VĂ CUMPĂRAŢI NOILE CAUCIUCURI DE IARNĂ!

       De câteva zile roiesc în jurul meu tot felul de opinii cu privire la noile cauciucuri de iarnă care trebuie achiziţionate. Problema este simplă: pe anvelopele noi trebuie să fie inscripţionate literele M+S (Mud şi Snow) sau M.S./ M&S. Asta este legea. Asta au decis guvernanţii. Este vorba despre Ordonanţa de Guvern 5/2011 care a fost aprobată de Parlament prin Legea 161/2011. Acestea fiind spuse, unde-i lege, nu-i tocmeală! Sau aşa ar trebui să fie.
      Pentru cei care mai deţin o Dacie modestă (1310), aflaţi că s-ar putea să vă coste mai mult caucicurile decât maşina. Oricum... nu interesează pe nimeni. Dacă dumneavoastră alegeţi să rămâneţi fideli mărcii autohtone, aleşii aleg să se modernizeze: MUD PLUS SNOW. Eeee, aşa da! Nu contează că multe dintre drumurile noastre uitate de lume nu sunt nici măcar curăţate de zăpadă, atunci când este cazul. De cele mai multe ori nici ambulanţele nu pot ajunge la bolnavii care au nevoie de prim ajutor sau care trebuie transportaţi la spital. Dar aceste lucruri se uită uşor. Sunt încadrate la capitolul "prioritare", dar nu sunt bifate nici în ceasul al nouălea.
      Aşadar, pentru că sunteţi obligaţi prin lege să vă cumpăraţi cauciucuri de tipul M.S., trebuie să ţineţi cont de o chestiune foarte importantă: NU ARUNCAŢI BONUL FISCAL DUPĂ CE CUMPĂRAŢI ANVELOPELE! La ce vă foloseşte dovada? E simplu! Dacă vi se va întâmpla să vă oprească în trafic un poliţist însoţit de un angajat al Autorităţii Rutiere Române care vă amendează pe motiv că nu aveţi în dotare noile cauciucri, le artătaţi hârtiuţa. Chitanţa vorbeşte de la sine! Sunteţi sigur că aţi cumpărat ceea ce trebuie, dar poliţitii ar putea să constate atlceva? Atunci e timpul să scoateţi asul din mânecă: dovada! Iată dovada, domnul meu! Şi dacă oamenii legii trec la fapte şi vă amendează, pe nedrept, desigur, atunci aveţi dreptul să mereţi si să faceţi o reclamaţie la Protecţia Consumatorului. Acelaşi lucru vă sfătuiesc şi cei de la A.N.P.C.P.P.S. (Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România)..
     Pentru a lămuri orice neclaritate legată de achiziţia noilor cauciucuri de iarnă, iată ce spune legea: conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zapadă, gheaţă sau polei, fară ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarna, iar in cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducatorului auto, fară ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe rotile axei/axelor de tracţiune sau fără a avea montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate este considerată contravenţie şi se sancţioneaza cu amendă prevăzută în categoria IV (9-20 puncte-amendă).
      Amenda este între 2500 şi 4000 de lei. De asemenea, poliţiştii vă pot reţine şi talonul maşinii.

      Pentru a alege anvelopele potrivite nevoilor dumneavoastră, A.N.P.C.P.P.S. vă pune la dispozitie un test comparativ pe cauciucuri de iarna cu dimensiunile 175/65 R14 T si 195/65 R15 T. Acest test comparativ este realizat în cadrul reţelei International Consumer Research and Testing (I.C.R.T.), în laboratoare independente, după criterii stabilite de experţi în domeniu.

      Cauciucurile au fost comparate după mai multe criterii precum aderenţa la drumul umed, la zapadă, la gheaţă, dar şi după zgomotul pe care îl fac în trafic. În funcţie de aceste criterii, fiecare anvelopă a primit o notă între 0,5 care înseamnă foarte bine şi 5,5 care înseamnă foarte slab.
      Pentru a vizualiza top 10 anvelope de iarnă, faceţi click pe fotografia ataşată.

  

                 sursa: Protectia-Consumatorilor.ro
   

                         Pentru cei care încă mai practică tehnica SDB... luaţi aminte...

                  
                                         FARSĂ SINISTRĂ

                                                               autor: TRAIAN TANDIN

   "Domnul Goe Iliescu tocmai fusese demobilizat la 20 iunie 1945, cu gradul de locotenent, după ce făcuse campania din Vest, ajungând până în munţii Tatra. Sosit la Bucureşti, şi-a găsit repede de lucru, ca reporter la proaspătul ziar "Evenimentul". Dar cum n-avea unde să doarmă, deoarece casa îi fusese dărâmată de bombe, s-a transferat la "Cotidianul", o publicaţie de seară, cu reportaje senzaţionale, care i-a pus la dispoziţie o cameră într-un hotel de pe strada Sărindar.

      Domnul Goe Iliescu îl însoţea permanent pe Eugen Alimănescu, parzicipând din umbră la neînfricatele lui acţiuni poliţieneşti, pe care le relata cu talent în "Cotidianul", pe prima pagină.

     Spre sfârşitul lunii august 1945, Capitala era toropită de o arşiţă teribilă, ca de altfel toată câmpia, bântuită de secetă. Chiar şi tâlharii, care până atunci îşi făcuseră menderele ziua şi noaptea prin Bucureşti, păreau doborâţi de caniculă, evenimentele criminale fiind reduse la zero.

     Cei mai afectaţi de această acalmie erau repoterii de la "Cotidianul", care trăiau din relatarea faptelor senzaţionale. Evident, domnul Goe Iliescu suferea cumplit, deoarece Eugen Alimănescu se odihnea şi el, singura sa preocupare fiind curăţirea propriilor revolvere. Ceea ce însemna pentru reporter "o gaură în buzunare". Situaţia devenise şi mai penibilă, când secretarul de redacţie i-a atras atenţia că-l va concedia, dacă tot şomează.

      Exact în după-amiaza aceleiaşi zile, domnul Goe Iliescu a primit la hotel vizita unui coleg plin de imaginaţie care i-a sugerat un subiect "SDB", adică scos din burtă, tocmai bun de pagina întâi, la "Cotidianul".

      Peste numai trei zile, domnul Goe Iliescu a descoperit că în magazia de mărfuri a Gării de Nord se afla un colet misterios, din care se răspândea un miros greu, de carne putredă. Magazionerul şef s-a cam mirat văzându-l pe reporter apărând împreună cu un fotograf care-i cerea să desfacă fetidul colet, al cărui destinatar fusese imposibil de găsit, deoarece la adresa de la Calea Griviţei nu existau decât ruine. S-a întocmit deci procesul-verbal de rigoare, în faţa poliţistului de serviciu al magaziei, după care s-a desfăcut coletul. Stupoare! Înăuntru era o parte dintr-un picior uman... Domnul Goe Iliescu era salvat, reportajul său, intitulat "Coletul macabru", apărând pe pagina întâi a "Cotidianului".

     Apoi, în fiecare zi, în magazia Gării de Nord au început să apară noi colete, conţinând părţi dintr-un corp uman. Cine era victima? Reportajele domnului Goe Iliescu erau din zi în zi mai pline de suspans. Două săptămâni, ele au ţinut, cum se spune, prima pagina a ziarului, căruia-i crescuse tirajul. Apăruseră pe rând picioarele, mâinile, părţi din trup, apoi sânii etc, ceea ce a dat posibilitatea medicilor de la Morgă să stabiliească vârsta şi sexul cadavrului. În mod sigur era o femeie, în vârstă de circa 28 de ani. Dar fără identitate, deoarece n-avea cap...

     Din acest moment s-a petrecut ceva unic în analele presei româneşti. Totul a început când secretarul de redacţie al ziarului i-a cerut domnului Goe Ilescu să "descopere capul moartei" şi să termine serialul.
  Pentriu oricare reporter din lume, o asemenea întreprindere ar fi părut imposibilă, dar nu şi pentru ziaristul bucureştean. După o scurtă gândire, ajuns în camera de hotel, a dezlipit de pe perete una din zecile de fotografii ce reprezentau fostele sale aventuri feminine, i-a decupat capul şi, plin de el, a predat-o secretarului de redacţie: "Iată capul victimei!", a zis, primind imediat o recompensă un plic doldora de lei.

    Numai că fotografia cu pricina, care a aprut a doua zi în ziar, era a soţiei unui prefect din provincie care-l vizitase de câteva ori pe domnul Goe Iliescu, ingonito. Cum tocmai în acea vreme doamna s-a nimerit să fie plecată în vilegiatură, domnul prefect văzându-i poza în ziar a tras concluzia că fusese ucisă. Drept urmare, a venit val-vârtej la Bucureşti, oprindu-se la Ministerul de Interne ca să elucideze cazul.

    Iar cazul a fost încredinţat comisarului Eugen Alimănescu. Cum domnul Goe Iliescu îi era cunoscut, nu i-a fost greu să descopere că "odioasa crimă" care fusese obiectul serialului de reportaje intitulat "Coletul macabru" era, în realitate, o farsă. Domnul Goe Iliescu cumpăra pur şi simplu de la Morgă părţi din cadavrele vagabonzilor fără identitate, care urmau să fie incinerate, le împacheta şi le trimitea cu trenul de la Gara Obor la Gara de Nord. Restul se ştie...

    Aflând cum stau lucrurile, toată lumea s-a liniştit. Mai puţin prefectul respectiv, care niciodată n-a realizat cum ajunsese fotografia consoartei pe post de cap de mort. Domnul Goe Iliescu, fie-i ţărâna uşoară, avea totuşi onoare de ofiţer. N-a suflat o vorbă..."


sursa: "Cazuri judiciare celebre", autor: Traian Tandin
sursă foto: edituramateescu.ro

P.S. : Traian Tandin a lucrat în cadrul Poliţiei Române până în anul 2000 când a fost pensionat cu gradul de colonel. A lucrat zeci de ani la Serviciul Omoruri al Poliţiei Capitalei, rezolvând cazuri judiciare celebre. Mai apoi a fost şeful Serviciului de Furturi Auto din Bucureşti.
         Traian Tandin este cunoscut şi datorită numeroaselor cărţi pe care le-a scris, având o experinţă vastă în criminalistică. Poveştile lui sunt pline de savoare şi mai ales... REALE!

DE MÂINE ÎNCEP ÎNSCRIERILE PENTRU LOTERIA VIZELOR 2013

       

        Ambasada Statelor Unite anunţă programul Loteria Vizelor (Diversity Visa) pentru anul 2013. Programul anual de imigrare Diversity Visa pune la dispoziţia persoanelor care îndeplinesc cerinţe simple, dar stricte de calificare, vize de rezidenţă permanentă în Statele Unite. România se află printre ţările participante la programul DV-2013.

        Înregistrările pentru programul DV-2013 trebuie transmise electronic de marţi, 4 octombrie 2011, până sâmbătă, 5 noiembrie 2011. Înregistrarea începe şi se încheie la ora 12:00 PM, ora de vară a Coastei de Est (GMT-4). Solicitanţii pot accesa formularul electronic E-DV la adresa www.dvlottery.state.gov numai în perioada de înregistrare. Înregistrarea se poate face doar online. Solicitanţii sunt sfătuiţi să nu aştepte până în ultima săptămână pentru a se înscrie, cererea foarte mare putând cauza întârzieri la conectarea online. După 12:00 PM, ora de vară a Coastei de Est (GMT-4) a zilei de 5 noiembrie 2011, nu se va mai accepta nicio înregistrare.

       Participarea la program este GRATUITĂ. Guvernul SUA nu angajează consultanţi sau servicii particulare din afară pentru a opera programul DV. Orice intermediar sau terţ care oferă asistenţă pentru a pregăti o cerere de participare face acest lucru fără autorizarea sau consimţământul Guvernului SUA.

       Pentru a fi eligibili, solicitanţii trebuie să fie născuţi într-o ţară care participă la program, şi să îndeplinească fie criteriul educaţional (să fie absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat) fie să aibă experienţă de cel puţin doi ani din ultimii cinci într-o meserie care se califică. Pentru determinarea eligibilităţii pe baza experienţei în muncă se va folosi baza de date O*NET OnLine (www.onetonline.org) a Departamentului Muncii al SUA.

       Înainte de a se înregistra în programul DV-2013, solicitanţii sunt rugaţi să consulte instrucţiunile detaliate aflate pe pagina de internet a Ambasadei Statelor Unite romania.usembassy.gov/visas/diversity.html precum şi pe pagina de internet a Departamentului de Stat www.travel.state.gov

       Solicitările care se califică vor fi selecţionate în mod aleatoriu de computer. Toţi participanţii, inclusiv cei care NU au fost selectaţi, pot să verifice statutul solicitării lor pe pagina de internet E-DV la www.dvlottery.state.gov, secţiunea Entrant Status Check, pe baza numărului de confirmare (care trebuie păstrat din momentul înscrierii până în 30 iunie, 2013 cel puţin), începând cu data de 1 mai 2012, până în data de 30 iunie 2013. Aceasta va fi singura modalitate prin care participanţii la programul de loterie vor fi înştiinţaţi despre selectarea sau neselectarea lor în programul DV-2013. Departamentul de Stat nu va trimite prin poştă scrisori celor înscrişi în programul Diversity Visa. Cei selectaţi nu vor fi înştiinţaţi despre selecţionarea lor prin e-mail. Cei care NU au fost selectaţi vor putea afla acest lucru prin Entrant Status Check. Ambasada SUA nu pune la dispoziţie lista câştigătorilor.

      E-mailurile sau scrisorile care vă anunţă că aţi fost selecţionat în cadrul programului Diversity Visa şi că pentru a vi se procesa cererea trebuie să trimiteţi o sumă de bani prin poştă sau transfer electronic către o anume persoană din cadrul Ambasadei, sunt false.

sura: AMBASADA SUA

MAŞINA CARE SCANEZĂ GÂNDURILE ŞOFERILOR

TEHNOLOGIE INOVATOARE DE LA NISSAN: MASINA CARE SCANEAZA GANDURILE

După scanarea tiparelor de gândire ale şoferului, maşina viitorului va fi capabilă să anticipeze următoarea mişcare a acestuia. Dacă şoferul se gândeşte să vireze la stânga de exemplu, maşina se va pregăti şi ea pentru manevră, selectând viteza corectă şi poziţionarea pe şosea înainte de efectuarea virajului. Este numai unul din planurile inovatoare pentru autovehiculele viitorului abordate de Nissan. Scopul acestora? O mai mare siguranţă rutieră, concomitent cu păstrarea libertăţii pe care o aduce mobilitatea personală ca element central al societăţii.
Nissan desfăşoară această activitate de pionierat în colaborare cu École Polytechnique Fédérale de Lausanne din Elveţia (EPFL). Cercetările avansate în domeniul interfeţei creier-computer efectuate de EPFL permit deja persoanelor cu handicap fizic să îşi manevreze scaunele cu rotile exclusiv prin transferul semnalelor de la creier. Următoarea etapă este adaptarea proceselor BMI la maşina şi şoferul viitorului.
După cum arăta profesorul José del R. Millán, coordonatorul proiectului: „Ideea este de a pune împreună inteligenţa şoferului şi a autovehiculului astfel încât să se elimine orice conflict între acestea, ceea ce se va reflecta într-un trafic mai sigur.” Deşi controlul cu ajutorul minţii – prin intermediul interfeţei creier-computer – este recunoscut în mediul ştiinţific, nivelul de concentrare necesar este totuşi extrem de mare. Colaborarea dintre Nissan şi EPFL a făcut posibilă dezvoltarea unor sisteme mai avansate, care utilizează analiza statistică pentru anticiparea intenţiilor şoferului şi evaluarea modului în care acesta percepe mediul în care se deplasează autovehiculul.
Prin măsurarea activităţii creierului, a tiparelor de mişcare a ochilor şi prin scanarea mediului de trafic cu ajutorul senzorilor maşinii, este posibilă anticiparea intenţiilor şoferului – indiferent dacă este vorba de un viraj, o depăşire sau o schimbare de bandă – apoi acordarea de asistenţă la efectuarea manevrei în condiţii de completă siguranţă, pentru o percepţie cât mai plăcută la condus.
În cadrul programului, în această vară cercetătorilor de la EPFL li s-a alăturat un cercetător de la Nissan. Lucian Gheorghe, originar din România, dar care trăieşte de 14 ani în Japonia, s-a alăturat Centrului de cercetări auto al Nissan după absolvirea Facultăţii de Informatică şi Inteligenţă Artificială a Universităţii din Kobe.

La Nissan, Lucian a efectuat cercetări în domeniul sistemelor de asistenţă pentru şofer, revenindu-i responsabilitatea de a identifica noi moduri de adaptare a programelor de analiză a creierului pentru domeniul auto.

„Analiza undelor cerebrale m-a ajutat să înţeleg sarcinile care îi revin şoferului, lucru absolut necesar pentru a putea reduce stresul la care este supus acesta. Sunt convins că parteneriatul cu EPFL nu numai că va contribui la ridicarea nivelului actual de cunoaştere, ci şi va produce soluţii de inginerie care ne vor aduce mai aproape de asigurarea unui acces mai simplu la mobilitatea personală” a declarat acesta.

„Am dezvoltat deja numeroase sisteme avansate de siguranţă pentru maşinile noastre, cum ar fi sistemul inteligent de reglare a vitezei, sistemul de control al distanţei sau detecţia obiectelor în mişcare, toate acestea fiind sisteme care scanează permanent mediul în care se deplasează autovehiculul; cercetările efectuate de EPFL sunt perfect complementare” a declarat Christopher Benardis, General Manager Product Economic and Control, Business Development & OC-E Office din cadrul NISSAN International SA.
Prin dezvoltarea de funcţii de securitate inovatoare vom reduce stresul şoferului şi pasagerilor, menţinând Nissan în centrul unei societăţi mobile mult timp de acum înainte.”

Despre José del R. Millán
Preşedintele Fundaţiei Defitech pentru Interfaţa neinvazivă creier-computer
Profesor asociat José del R. Millán este profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Lausanne (EPFL) unde cercetează utilizarea semnalelor cerebrale în vederea interacţiunii multimodale şi dezvoltarea neuroprotezelor şi a roboţilor neinvazivi controlaţi cu ajutorul creierului. Dr. Millán contribuie la acest proiect de cercetare multidisciplinar cu activitatea sa de pionierat în domeniul interfeţelor creier-computer şi al roboţilor cu inteligenţă adaptivă.
Prof. Millán este doctor în informatică, titlu acordat de Univ. Politècnica de Catalunya (Barcelona, Spania) în 1992, unde a fost profesor timp de trei ani. De asemenea, a fost cercetător la Centrul Comun de Cercetare al Comunităţii Europene din Ispra (Italia), cercetător principal la Institutul de Cercetări Idiap din Martigny (Elveţia) şi cercetător invitat la Universităţile Stanford şi Berkeley, ca şi la Institutul Internaţional de Informatică din Berkeley.
Proiectele sale de cercetare în domeniul interfeţelor creier-computer au fost nominalizate printre proiectele finaliste la Premiul European Descartes 2001, dr. Millán fiind nominalizat ca Research Leader în 2004 de publicaţia Scientific American pentru activitatea sa în domeniul roboţilor controlaţi de creier. Conform publicaţiei Science este unul din cercetătorii cei mai importanţi la nivel mondial în domeniul interfeţelor creier-computer. Dr. Millán coordonează mai multe proiecte europene în domeniul interfeţelor creier-computer, fiind invitat foarte frecvent în calitate de vorbitor la evenimente internaţionale. Lucrările sale în domeniul interfeţelor creier-computer sunt în atenţia presei din toată lumea.

École Polytechnique Fédérale de Lausanne din Elveţia (EPFL)EPFL este o universitate tehnică cosmopolită, cu studenţi, profesori şi personal aparţinând a peste 120 de naţionalităţi. Cu un specific deopotrivă elveţian şi internaţional, EPFL este călăuzit de o permanentă dorinţă de deschidere; viziunea sa în domeniul educaţiei, cercetării şi cooperării are o influenţă semnificativă asupra mai multor sfere de activitate: universităţi şi şcoli tehnice, ţări în curs de dezvoltare şi emergente, şcoli şi licee, industrie şi economie, sfera politică şi publicul general.

sura: NISSAN ROMÂNIA

ŞI VRĂJITOARELE AU TEXTIER!

"Nu daţi banii pe prostii, faceţi woodoo, măi copii!". Aşa ar suna sloganul vrăjitoarelor arţăgoase şi chitroase care o duc bine merci în palatele lor poleite şi de neam prost. Făcute cu ajutorul celor "săraci cu duhul", casele alese pe sprânceană ale "duhurilor aburelii" sunt cele care marchează intrarea într-o comună sau într-un oraş. În loc de indicator, puteţi vedea o pancartă pe care ar putea să scrie mare: "Hai la tanti Omiduţa că-ţi măreşte chiar şi... opincuţa!" Până la urmă, ce vină au bietele "fabuliste" că sunt bogate dacă românul este ahtiat după cunoaşterea adevărului de la Sfântul Aşteaptă?! Până ce şi Dumnezeu a zis: "Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, caută şi vei afla". Exact asta fac şi vrăjitoarele noastre. Cer. Şi li se dă... pentru că întotdeauna la uşa lor bate cineva... care caută, săracul! Şi cînd află că a rămas cu buzunarul gol şi cu dorinţa pe cale de a se îndeplini, ca la Bingo, mai are o singură varianta: şă strige tare: LINIE!... de foame! Despre trăsăturile unor personaje hotărâte să trecă pragul doamnelor care promit că-i bagă Marte-n retrograd duşmanului, iar pe cel amărât îl va îmbogăţi peste noapte, nu avem prea multe de discutat. Geneticul şi-a băgat prea mult coada printre spiralele de ADN ale românaşului mirositor a oaie. Căci vorba aceea, "sărac cu duhul" este acela care trăieţte într-un spirit gregar. Uimitoare sunt, însă, tehnicile de marketing, foarte bine construite, ale presupuselor vrăjitoare. Nu este deloc uşor să-i spui clientului: "fă-te roată pe covor cu amanta-n dormitor" , "şterge lacrima din ochi şi te scapă de deochi" sau "vine, vine primăvara, plec cu Gigi în Sahara". Cine ar putea rosti nişte vorbe aşa bune dacă nu un maestru în păcăleli. Ei, bine, aici vroiam să ajung. Doamnele vrăjitoare, pline de respect, au şi ele un "guvernator". Acesta se numeşte Lucian Iordănescu, profesor în metafizică şi parapsiholog. Într-o lucrare de-a sa, "MOTIVAŢIILE RECRUDESCENŢEI FENOMENULUI „VRĂJITORIEI UTILITARE”, domnul Iordănescu scrie aşa: "Dat fiind faptul că nu s-a inventat deocamdată, „Codul moral” şi „Codul de procedură morală” suntem obligaţi să acceptăm cutumele morale specifice unui habitat, chiar dacă suntem tentaţi de o pornire primitivă şi maladivă de a considera raţionament logic, propria noastră modalitate de a analiza o relaţie dintre doi factori. Invocatorii logicii în propriile judecăţi nu ştiu că în logica formală există un domeniu bine definit printr-o formatare matematică, care se referă la „Logica lipsei de Logică”." Perfect. Logica lispei de logică mi se pare argumentul potrivit pentru cei care susţin tainele vrăjitoriei. Tot în această lucrare ni se explică ce înseamnă noţiunea de "suflet" la nivel metafizic, de unde vine practica spiritsmului, care sunt legăturile cu orientul îndepărtat, ce inseamnă blasfemie, ce este acela un spirit bun şi ce presupune vânzarea iluziilor. Subiectul chiar este interesant dacă luăm ca repere mari filozofi ai antichităţii: Platon, Aristotel, Decartes. Dar cum pentru mulţi ar fi prea complicat, atunci rezmatul metafizicului este fix din povetsea cu "Marte Retrograd că aşa vreau eu, Omida, Florica, mama lu' Floricica şi predecesoarea fetei mele, Stelica Minunata". În fine... ideea este una singura. Domnul Lucian Iordănescu este angajat de "vrăjitoare" pe post de TEXTIER. Adică dânsul le compune o mare parte din versurile poetice şi pline de candoarea magnetismului monetar. Aşadar, trăiască maestrul Iordănescu! Ce s-ar face ocultismul românesc fără dumnealui?! Şi uite aşa, mama împunge şi eu trag... şi ce vilişoară-mi fac! Evident că domnul Iordănescu este remunerat în funcţie de succesul creaţiei. Ce mai contează! Avem noi compozitor de catren vrăjitoresc? Avem! În fond, pe mine mă interesează un singur lucru: oare maestrul Iordănescu plăteşte impozit la stat?

Acoperișul verde, panaceu pentru trup și suflet

Acoperișul verde este un acoperiș acoperit cu vegetație asemenea unei grădini.
Folosirea vegetației pe acoperișuri nu este o invenție modernă. Daca în trecut acoperișurile verzi alcătuite din iarbă aveau ca scop izolarea acoperișului pentru a impiedica acumularea apei sau a infiltrațiilor, în prezent această opțiune reprezintă o alternativă pentru un mediu mai puțin poluant.

Din ce este alcatuit un acoperis verde?

Stratul de verdeață presupune existența unui strat foarte subțire de sol sau altfel de suport pe care crește iarba. Greutatea acestui strat poate varia de la 50kg/mp până la 200 – 500 kg/mp în funcție de grosimea stratului de sol.

Tipuri de acoperis verde

În funcție de plantele alese pentru acoperire, există doua tipuri de acoperis: de tip extensiv și intensiv.
Acoperisul de tip extensiv presupune un strat foarte subțire de sol pe care cresc plante ce nu implică o îngrijire specială sau nu necesită aproape deloc ingrijire.
Spre deosebire de acesta, acoperișul de tip intensiv presupune existența unui strat mult mai gros și afânat de sol care poate arăta ca orice altă gradină cu copaci și tufe. Acest acoperiș necesită aceeasi îngrijire ca o gradină obișnuită și poate fi realizat doar în cazul acoperișurilor solide care suportă această încărcare.

Avantajele unui acoperis verde:

Energie economisită!
Climatizarea unei locuințe este mult mai ușor de realizat atunci când aveți instalat un acoperiș verde. De exemplu, un acoperiș din bitum poate ajunge foarte ușor în timpul verii pană la 80 grade. Cu un strat de sol deasupra sa și plante care îi țin umbră, un acoperiș verde este protejat astfel încât temperatura sa nu depășește valorile temperaturii aerului înconjurător. Pe lângă acest efect, plantele ajută la evaporarea apei, creând un efect de răcire.

Izolare și protecție împotriva vântului!

Pe timp de iarnă, stratul de pământ de deasupra membranei acoperișului oferă o izolare suplimentară. De exemplu, în zone precum Scandinavia casele sunt foarte bine izolate, dar în alte climate mai calde, un acoperiș verde, în special în varianta cu strat mai gros de sol și afânat, poate să facă foarte ușor diferența dacă este nevoie sau nu de incălzirea acestei locuințe.

Creșterea duratei de viață a membranei acoperișului

Un alt mod prin care un acoperiș verde va poate ajuta să economisiți bani și energie este protecția pe care o asigura membranei acoperișului. Rezistența în timp a unui acoperiș din bitum, de exemplu, este de 25 ani. După această perioadă este necesară înlocuirea sa.
Razele ultraviolete emise de soare fac suprafața mai rigidă, casantă, apoi deformarea suprafeței determinată de fluctuațiile de temperatură împreună cu pierderea elasticității produc fisuri în această membrană ducând la deteriorarea sa în timp.
Temperaturile foarte mari (peste 60 grade) înmagazinate de către aceste membrane determina în timp îmbătrânirea lor, însa un acoperiș verde poate mări speranța de viață a unei membrane pâna la 60 de ani întrucât o protejează de expunerea directă la razele ultraviolete și fluctuațiile de temperatură, conform unor studii efectuate în Germania.

Întarzierea precipitațiilor!

Un important efect al acoperișurilor verzi este acela de a reține o parte din cantitatea precipitațiilor atmosferice și de a întârzia căderea acestora direct pe sol. Atunci când se înregistrează o cantitate mare de precipitații într-un interval foarte scurt de timp, ne confruntăm cu o saturare a substratului unui acoperiș verde, iar excesul de apă se va scurge. Chiar și așa, există o oarecare întarziere a căderii precipitaîiilor, astfel încat apa nu ajunge toată în sol în același timp provocând inundații.
În medie, un acoperiș verde de tip extensiv cu un strat de 5 cm poate reține pâna la 50% din precipitațiile anuale – apă care se evaporă!

Izolare fonică!

Un alt pericol al zonelor urbane este zgomotul!
O suprafață netedă precum o pajiste sau un acoperiș verde tind să absoarbă zgomotele în loc să le reflecte așa cum fac alte materiale sau construcții.

Particulele de praf, poluarea!

Particulele de parf, incluzând particule de metale grele și alți factori poluanți care circulă în aer, pot fi reținute în substratul acoperișului verde.
Cea mai mare problemă globală este efectul de seră.
Încălzirea globală este cauzată de cantitatea tot mai mare de CO2 și alte gaze precum ozon (O3) care întâlnind masele de aer cald din atmosferă, atrag căldura soarelui încălzind pământul. Activitățile umane din ultimii 150 de ani au determinat creștrea cantitătii de CO2 din atmosferă provocând efecte negative asupra întregului climat global. Vegetația acoperișurilor verzi, precum și restul vegetației folosesc CO2 pentru procesul de respirație, și astfel se reduc efectele negative ale poluării.

Stiați că...

Un studiu efectuat de către Institutul Mediului din Canada a descoperit că în cazul acoperișurilor verzi se remarcă o reducere a necesarului de răcire a aerului dintr-o locuință cu 26% și o reducere a pierderilor de căldură cu 26% pe timpul iernii.
În Egipt, acoperișurile verzi sunt o adevarată sursă de sol pentru grădinile de legume și fructe. Desigur că stratul de verdeață este cultivat pe plăci din lemn sau scoarță.
10% din acoperișurile Germaniei sunt verzi!
Cel mai mare acoperiș verde îl are Banca Santander din Madrid.



sursa: misiuneacasa.ro

Instrucțiuni de folosire By Poliția Vaslui sau Cum să-l pui pe nemernic cu botul pe labe

PENTRU A NU CĂDEA VICTIMĂ TÂLHARILOR, POLIŢIŞTII VĂ SFĂTUIESC:



· Luaţi-vă măsuri de precauţie, mai ales când circulaţi noaptea, la ore târzii, pe drumuri pustii sau neiluminate;

· Evitaţi să circulaţi singuri la ore târzii sau prin locuri neiluminate şi puţin frecventate;

· Evitaţi pe cât posibil compania unor persoane aflate sub influenţa alcoolului. Dacă nu este cu putinţă, evitaţi orice conflict cu aceştia, nu-i jigniţi şi nu-i încurajaţi;

· Nu răspundeţi provocărilor unor persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice care se „leagă” de voi;

· Cea mai bună armă de apărare în cazul unui atac este strigătul. Dacă sunteţi agresaţi, bătuţi sau tâlhăriţi, strigaţi cât mai tare după ajutor. Procedând astfel alertaţi persoanele din jur, iar agresorii vor fugi;

· Este important să vă păstraţi calmul. Neintrând în panică, veţi putea sesiza cu multă claritate intenţiile agresorului, posibilităţile de apărare sau de acţiune pentru a scăpa de zona de influenţă a acestuia;

· Dacă sunteţi victima unei agresiuni, încercaţi să reţineţi multe semnalmente ale autorului şi anunţaţi de îndată poliţia; sporiţi astfel şansele de identificare, prindere şi pedepsire a agresorului.



DACĂ SUNTEŢI VICTIMA UNEI AGRESIUNI,

ANUNŢATI IMEDIAT POLIŢIA,

APELÂND GRATUIT 112 –APELUL UNIC DE URGENŢĂ !



VASLUI 05 August 2011


sursa: http://vs.politiaromana.ro/


Polițiștii vasluieni, bine intenționați, ne sfătuiesc mai întâi să ne luăm măsuri de precauție atunci când circulăm prin locurile neiluminate și pustii. Și abia apoi ne spun că totuși ar fi mai bine să evităm drumurile lăturalnice. Dacă la capitolul prevenire polițiștii mai au unele ezitări, în ceea ce privește bețivii, lucrurile sunt clare: nu dați apă la moară sugativelor drojdiere! "Nu-i jigniți și nu-i încurajați". Cu toate că... pentru o baie într-un râu de la marginea unui sat ar merita toată susținerea noastră. În fine... depășind momentele de ironie care nu fac bine cetățenilor nevoiași ai acestei țări, să revenim la intențiile de bine poleite cu har duhovnicesc ale oamenilor legii. Aceștian ne sfătuiesc să evităm pe cât posibil compania bețivilor. Deja ne face să ne simțim vinovați. De parcă o persoană normală la cap din țara asta își dorește să meargă la braț cu o legănătoarea odorizantă. Doamne ferește! Oricum... până aici am înțeles. Sfaturile ne-au fost de ajutor. Și totuși... ce trebuie să facem dacă suntem agasați pe stradă de persoane aflate sub influența alcoolului? Iată răspunsul: "Cea mai bună armă de apărare în cazul unui atac este strigătul. Dacă sunteţi agresaţi, bătuţi sau tâlhăriţi, strigaţi cât mai tare după ajutor. Procedând astfel alertaţi persoanele din jur, iar agresorii vor fugi." Pe bune? I-auzi! Ce oameni timizi bețivii aștia! Hmmm... Ceea ce nu ne dezvăluie polițiștii este momentul în care să strigăm după ajutor. înaninte de a ne pune cuțitul la gât sau după ce ne-au furat portofelul? Nu mai contează. Strigați! Nu vă pierdeți cu firea. Cineva din capul străzii sigur vă va auzi și va fugi și el. Lăudabile intenții ale oamenilor legii. Dacă totuși ați fost prădați de hoți chiar și după ce v-ați luat toate măsurile de precauție mai sus menționate, vă mai rămăne o soluție: Calmați-vă! "Este important să vă păstraţi calmul. Neintrând în panică, veţi putea sesiza cu multă claritate intenţiile agresorului, posibilităţile de apărare sau de acţiune pentru a scăpa de zona de influenţă a acestuia". Dacă ați urmat toți pașii necesari pentru exterminarea bețivilor buclucași, nu uitați! Mai aveți o singură misiune: "Încercaţi să reţineţi multe semnalmente ale autorului şi anunţaţi de îndată poliţia; sporiţi astfel şansele de identificare, prindere şi pedepsire a agresorului." Deci fiți foarte atenți la bocancii, pantalonii și coafura drojdierului. Numai dacă sunteți vigilenți și neaparat calmi, aveți șansa să-i descoperiți pe borfași. Poate chiar a doua zi, căzuți în cel mai apropiat șanț. Bine c-au mai făcut rost de bani pentru incă una mică. Altfel nu mai puneați mâna pe ei!!!

Alo, poliția? Săriți! Mi-au furat cârnatul!

Așa a sunat apelul disperat al unui șofer de tir care s-a răsturnat cu autotrenul într-un șanț de pe marginea drumului național care duce spre Filiași. Conducătorul auto transporta cantități considerabile de salam și cârnați, dar și fructe și sucuri. Șoferul urma să ducă marfa la mai multe magazine din Drobeta Turnu Severin și Orșova. Dar... odată tirul răsturnat... s-au dus pe apa sâmbetei tonele de calurpuri de salam. Cârnații s-au rostogolit și ei pe asfaltul încins. Nu au apucat să se prăjească pentru că au fost imediat adunați de pe jos de mai mulți indivizi rromi care au fost ademeniți de mirosul de cărniță în timp ce ședeau bine mersi în văgăunile lor. Așa că, fără să stea prea mult pe gânduri, au demarat în trombă din fotoliile acoperite cu cearceafuri colorate și s-au năpustit asupra "siragurilor" de cârnați. Întâmplător sau nu, evenimentul s-a petrecut în comuna doljeană Coțofenii din Față. Până ce și natura pare să fie de partea localnicilor pasionați de papa bun și scump la vedere. Îmi imaginez furnicarul care s-a creat în mijlocului drumului susținut din inerție de agitația stârnită din prea multă fomică. Șoferul, un ploieștean de 23 de ani, a ajuns la Spitalul de Urgență din Craiova pentru a primi îngrijiri medicale. Nu din cauza șocului provocat de pe urma prejudiciului creat ci pentru ușoarele zgârieturi suferite în urma evenimentului rutier. Responsabil din fire, tânarul șofer n-a avut liniște știind că și-a lăsat salamul nesupravegheat. S-a mobilizat în doi timpi și trei mișcări, s-a dat jos de pe patul de spital și a revenit la locului incidentului. Bărbatul a fost surprins să-și găsească marfa depozitată în sacoșele rromilor. Deznădăjdut și furios, șoferul a cerut imediat ajutorul polițiștilor din comună. Prea târziu, însă. Nici oamenii legii n-au știut cum să reacționeze în fața foametei dezlănțuite în comuna Coțofenii din Față. Până au venit polițiștii, aproape un sfert din marfă fusese deja depozitată în frigiderele localnicilor rromi. Gazeta de Sud relatează despre acest eveniment și tot jurnaliștii de la GDS spun că "oamenii legii au reuşit să identifice mai mulţi rromi care participaseră la jaf şi au recuperat o parte din alimentele furate. Potrivit IPJ Dolj, în acest caz se fac cercetări pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, urmând ca toate persoanele care au furat alimente să fie trase la răspundere."
Nu am înțeles exact cum au recuperat polițiștii marfa furată. Au făcut descinderi pentru recuperarea salamului și a cârnaților? Ar fi interesantă o astfel de acțiune. Sau poate au venit cu sacoșele de mezeluri în camera de audieri. Întrebarea era ce s-a întamplat mai departe cu mâncarea? După ce a fost recuperată. Au luat-o polițiștii? Pentru acasă sau au distribuit-o pe la magazinele din apropiere pentru obținerea imediată a profitului? Sunt doar niște supoziții. Evident, orice asemănarea cu realitatea este pur întâmplătoare. Mai ales la Coțofenii din Față. Și dacă ar fi pe la Spate, ce? E criză. Viața-i grea. Dar trece!
"Atât şoferul, cât şi colegul său au precizat că nu au văzut în viaţa lor aşa ceva şi că de acum înainte vor încerca pe cât posibil să ocolească Doljul", mai scriu jurnalițtii de la GDS.
Așa că nu pot să spun decât că:
Primăria comunei Coțofenii din Față vă urează DRUM BUN!



sursă foto: gds.ro

Laxativul de criză= Ba p'a mătii!... în varianta sustenabilă

Nu am mai scris demult pe blog. La un moment dat chiar m-am gândit să-l abandonez. Din lipsă de timp şi din multe alte motive. Între timp, m-am răzgândit. Ce-i drept, mi-a luat mai mult de un an să ajung la conluczia asta. În fine...
Astăzi am un subiect foarte intersant care-mi gâdilă neuronii. Şi pentru că mai simt... încă, iar activitatea mea cerebrală pare să nu fie prea afectată de mizeria cotidiană, vreau să împart cu cei interesaţi câteva idei şi gânduri umoristice.
Ei bine, ştirea care mi-a adus aminte pentru a o mia oară că trăiesc în România face referire la un domn care s-a gândit să protesteze cocoţându-se pe un stâlp de curent electric din apropierea Cotroceniului. Până aici, nimic ieşit din comun. Nu este nici primul, nici ultimul. Un "bullshit" care avea să umple buletinele de ştiri.
Şi totuşi, ştirea s-a transformat dintr-una găunoasă şi stupidă într-una de-a dreptul amuzantă. Acest bărbat de 28 de ani s-a urcat pe un stâlp de electricitate de pe lângă Palatul Cotroceni pentru că era nemulţumit de o sentinţă judecătorească. Gestul este exagerat, desigur, iar ideea nu este originală. Invenţia care a spart gura târgului a venit, de această dată, din partea oamenilor legii. După ce l-au păzit ore în şir ca să nu-şi pună capăt zilelor, poliţiştilor le-a venit o idee. Minutul de aur al oamenilor legii a fost începutul şi sfârşitul procesului cognitiv. Al lor şi al nemulţumitului de pe stâlp. Sau... cum ar spune un "mare om, mare caracter" al lumii în uniformă, "case closed"!. Cum? Simplu! I-au pus protestatarului nişte laxative într-un pahar cu ceai. Vorba aceea: oricât de tare ai fi, când te ia cu transpiraţie... te dai jos de pe stâlp! Urgent! Aproape că nici sentinţa aia amărâtă din justiţie nu mai conta. Totul era perfect! Nevoia primară invinge încă o dată tăria de caracter, orgoliul prostesc şi bravura dinainte de maturitate. Mă gândesc cum le-o fi trecut asta prin cap poliţiştilor. Or fi luat şi ei o folie de aşa-ceva când au protestat din cauza tăierii salariilor cu 25%? Dacă stau bine să mă gândesc, mai multe ieşiri în stradă ale oamenilor legii s-au încheiat înainte de ora pentru care aveau aprobat finalul mitingului. Ar fi o idee. Sustenabilă. Căci se aplică cu rigoare în cazurile de urgenţă, iar rezultatele sunt definitive şi irevocabile. Asta mă face să-mi aduc aminte de bancul cu Bulă care ne explica faptul că Bulă a salvat o domnişoară de la viol. Cum? A convins-o. Cam aşa au făcut şi poliţiştii cu cetăţeanul turmentat al patriei noastre. L-au convins să se dea jos de pe stâlp într-o manieră elegantă şi diplomată. Bietul om! El chiar credea că preşedintele ţării ar putea veni să stea de vorbă cu el. Ei bine, n-a fost chiar aşa. Dar i-a trimis un cadou prin angajaţii statului. Pastila fericirii: laxativul! Şi aşa, omul nostru, care ameninţa că se răneşte cu un pseudopistol pe care-l fâlfâia sub nasul poliţiştilor, a fost invins de soartă. Asta-i viaţa, amice! Ţi-au copt-o! Până la urmă trebuie să te obişnuieşti cu gândul că trăieşti într-o ţară de c***t. Măcar acum sper c-ai înţeles.
Una pste alta, concluzia este una singura: la Cotroceni există rezolvare pentru orice problemă. Când e ceaiul de păducel, când e laxtivul. La preţ întreg. Că de compensate nici nu poate fi vorba. Doar e criză, nu?