Pentru cei care încă mai practică tehnica SDB... luaţi aminte...

                  
                                         FARSĂ SINISTRĂ

                                                               autor: TRAIAN TANDIN

   "Domnul Goe Iliescu tocmai fusese demobilizat la 20 iunie 1945, cu gradul de locotenent, după ce făcuse campania din Vest, ajungând până în munţii Tatra. Sosit la Bucureşti, şi-a găsit repede de lucru, ca reporter la proaspătul ziar "Evenimentul". Dar cum n-avea unde să doarmă, deoarece casa îi fusese dărâmată de bombe, s-a transferat la "Cotidianul", o publicaţie de seară, cu reportaje senzaţionale, care i-a pus la dispoziţie o cameră într-un hotel de pe strada Sărindar.

      Domnul Goe Iliescu îl însoţea permanent pe Eugen Alimănescu, parzicipând din umbră la neînfricatele lui acţiuni poliţieneşti, pe care le relata cu talent în "Cotidianul", pe prima pagină.

     Spre sfârşitul lunii august 1945, Capitala era toropită de o arşiţă teribilă, ca de altfel toată câmpia, bântuită de secetă. Chiar şi tâlharii, care până atunci îşi făcuseră menderele ziua şi noaptea prin Bucureşti, păreau doborâţi de caniculă, evenimentele criminale fiind reduse la zero.

     Cei mai afectaţi de această acalmie erau repoterii de la "Cotidianul", care trăiau din relatarea faptelor senzaţionale. Evident, domnul Goe Iliescu suferea cumplit, deoarece Eugen Alimănescu se odihnea şi el, singura sa preocupare fiind curăţirea propriilor revolvere. Ceea ce însemna pentru reporter "o gaură în buzunare". Situaţia devenise şi mai penibilă, când secretarul de redacţie i-a atras atenţia că-l va concedia, dacă tot şomează.

      Exact în după-amiaza aceleiaşi zile, domnul Goe Iliescu a primit la hotel vizita unui coleg plin de imaginaţie care i-a sugerat un subiect "SDB", adică scos din burtă, tocmai bun de pagina întâi, la "Cotidianul".

      Peste numai trei zile, domnul Goe Iliescu a descoperit că în magazia de mărfuri a Gării de Nord se afla un colet misterios, din care se răspândea un miros greu, de carne putredă. Magazionerul şef s-a cam mirat văzându-l pe reporter apărând împreună cu un fotograf care-i cerea să desfacă fetidul colet, al cărui destinatar fusese imposibil de găsit, deoarece la adresa de la Calea Griviţei nu existau decât ruine. S-a întocmit deci procesul-verbal de rigoare, în faţa poliţistului de serviciu al magaziei, după care s-a desfăcut coletul. Stupoare! Înăuntru era o parte dintr-un picior uman... Domnul Goe Iliescu era salvat, reportajul său, intitulat "Coletul macabru", apărând pe pagina întâi a "Cotidianului".

     Apoi, în fiecare zi, în magazia Gării de Nord au început să apară noi colete, conţinând părţi dintr-un corp uman. Cine era victima? Reportajele domnului Goe Iliescu erau din zi în zi mai pline de suspans. Două săptămâni, ele au ţinut, cum se spune, prima pagina a ziarului, căruia-i crescuse tirajul. Apăruseră pe rând picioarele, mâinile, părţi din trup, apoi sânii etc, ceea ce a dat posibilitatea medicilor de la Morgă să stabiliească vârsta şi sexul cadavrului. În mod sigur era o femeie, în vârstă de circa 28 de ani. Dar fără identitate, deoarece n-avea cap...

     Din acest moment s-a petrecut ceva unic în analele presei româneşti. Totul a început când secretarul de redacţie al ziarului i-a cerut domnului Goe Ilescu să "descopere capul moartei" şi să termine serialul.
  Pentriu oricare reporter din lume, o asemenea întreprindere ar fi părut imposibilă, dar nu şi pentru ziaristul bucureştean. După o scurtă gândire, ajuns în camera de hotel, a dezlipit de pe perete una din zecile de fotografii ce reprezentau fostele sale aventuri feminine, i-a decupat capul şi, plin de el, a predat-o secretarului de redacţie: "Iată capul victimei!", a zis, primind imediat o recompensă un plic doldora de lei.

    Numai că fotografia cu pricina, care a aprut a doua zi în ziar, era a soţiei unui prefect din provincie care-l vizitase de câteva ori pe domnul Goe Iliescu, ingonito. Cum tocmai în acea vreme doamna s-a nimerit să fie plecată în vilegiatură, domnul prefect văzându-i poza în ziar a tras concluzia că fusese ucisă. Drept urmare, a venit val-vârtej la Bucureşti, oprindu-se la Ministerul de Interne ca să elucideze cazul.

    Iar cazul a fost încredinţat comisarului Eugen Alimănescu. Cum domnul Goe Iliescu îi era cunoscut, nu i-a fost greu să descopere că "odioasa crimă" care fusese obiectul serialului de reportaje intitulat "Coletul macabru" era, în realitate, o farsă. Domnul Goe Iliescu cumpăra pur şi simplu de la Morgă părţi din cadavrele vagabonzilor fără identitate, care urmau să fie incinerate, le împacheta şi le trimitea cu trenul de la Gara Obor la Gara de Nord. Restul se ştie...

    Aflând cum stau lucrurile, toată lumea s-a liniştit. Mai puţin prefectul respectiv, care niciodată n-a realizat cum ajunsese fotografia consoartei pe post de cap de mort. Domnul Goe Iliescu, fie-i ţărâna uşoară, avea totuşi onoare de ofiţer. N-a suflat o vorbă..."


sursa: "Cazuri judiciare celebre", autor: Traian Tandin
sursă foto: edituramateescu.ro

P.S. : Traian Tandin a lucrat în cadrul Poliţiei Române până în anul 2000 când a fost pensionat cu gradul de colonel. A lucrat zeci de ani la Serviciul Omoruri al Poliţiei Capitalei, rezolvând cazuri judiciare celebre. Mai apoi a fost şeful Serviciului de Furturi Auto din Bucureşti.
         Traian Tandin este cunoscut şi datorită numeroaselor cărţi pe care le-a scris, având o experinţă vastă în criminalistică. Poveştile lui sunt pline de savoare şi mai ales... REALE!