Pilotul Adrian Motorga: Câtã vreme ne facem singuri Poliţia Aerianã, suntem în standardele NATO

            Piloţii din Armata României au ştiut dintotdeauna că este greu să te aliniezi ţărilor puternice din NATO precum Franţa sau SUA, însă pasiunea şi dorinţa aviatorilor români de a performa într-un timp record de la Aderare a câştigat rapid respectul Aliaţilor.

            Una dintre cele mai importante misiuni pe care NATO o punea în mâinile piloţilor de vânătoare, la doar trei ani de când România devenise ţară cu drepturi depline, a fost "Baltica 2007", o misiune care i-a obligat pe militarii noştri să ridice, într-un timp foarte scurt, standardele activităţilor de Poliţie Aeriană.

            Pentru a apăra timp de trei luni de zile teritoriul Ţărilor Baltice, Lituania, Letonia şi Estonia, mai mulţi piloţi români, în frunte cu comandorul Adrian Motorga, comandantul escadrilei 711 aviaţie de luptă Câmpia Turzii, s-au pregătit doi ani, din 2005 până în 2007, când a avut loc misiunea.

            Peste 60 de militari romani au avut ca sarcina principală asigurarea serviciului de luptă Poliţie Aeriană sub comandă NATO prin executarea unor misiuni de patrulare aeriană cu formaţii de două avioane MIG 21 Lancer, gata să intervină în caz de violare a spaţiului aerian al Ţărilor Baltice.

            "Pentru "Baltica 2007" am dislocat patru avioane. Cu două eram în serviciul de luptă într-un timp de reacţie foarte scurt, iar alte două erau în rezervă în caz că apăreau diferite defecţiuni sau erau folosite pentru instruirea noastră şi pentru a antrena trupele de la sol ale ţărilor gazdă. Suprafaţa era destul de mare, de la Siauliai (Lituania) până la Talin, în Estonia, spaţiul aerian ara al nostru. Trebuia să fim tot timpul în zbor pentru a crea, în primul rând, prezenţă aeriană. În al doilea rând, atunci când se aflu aeronave în pericol sau era nevoie de identificare sau interogare a avioanelor care deviau de la ruta prestabilită, trebuia să intervenim. Din fericire, nu au fost situaţii de alertare pentru executarea unor misiuni neplanificate. Timp de trei luni am efectuat misiuni de poliţie aeriană acolo, din august până în noiembrie, când prin rotaţie, a venit rândul României. Am schimbat Franţa care efectuase poliţie aeriană cu aeronava Mirage 2000. Francezii au ridicat foarte mult standardele. A fost foarte greu să-i înlocuim. A fost o misiune de succes. Am avut nenumărate feedback-uri din partea oficialilor NATO. Nici ei nu cred că se aşteptau să ne desfăşurăm activitatea la un standard aşa ridicat. Pentru România rămâne o misiune referinţă. Pentru prima dată, după al Doilea Război Mondial, aviaţia de vânătoare a primit o nouă misiune de luptă reală denumită 'Baltica 2007'. Mă mândresc că am fost comandantul patrulei care a fost dislocată acolo", a afirmat comandorul Adrian Motorga.

            Pentru militari, antrenamentul este mai dur decât misiunea în sine. Înainte de a merge în Ţările Baltice, piloţii s-au antrenat intens în zone cu risc, deasupra munţilor sau a mării.

            Comandorul Adrian Motorga îşi aminteşte şi acum, după mai bine de şapte ani, cum trebuia să sară cu paraşuta de la o altitudine de câţiva mii de metri.

            "Multe din antrenamente au fost efectuate în zone montane, în zone de dislocare fără niciun sprijin. Ne-am trezit că am zburat pe mare, pe toate tipurile de relief, în diferite zone cu risc, doar pentru antrenament. Antrenamentul este mult mai complicat decât misiunea în sine. Un pilot, în perioada de pregătire, suferă mai mult decât atunci când este declarat pregătit şi trebuie să meargă în misiune. Totuşi, cele mai grele momente sunt acelea în care trebuie să sară cu paraşuta. Eu am fost crescut să zbor cu avionul nu să sar din el, iar atunci când mă trezesc în uşa avionului sau în trapă nu înţeleg de ce trebuie să plec dintr-un avion funcţional. Nu este o senzaţie plăcută. Eu încă nu am reuşit să mă obişnuiesc cu acest lucru. Aceste exerciţii mi s-au părut foarte grele. Inclusiv cele în care trebuie să te paraşutezi deasupra mării pentru ca cineva să vină ulterior să te recupereze. Dar toate acestea fac parte din pregătirea noastră", a spus comandorul Motorga.

            Imediat după intrarea în Alianţă, în anul 2004, piloţii români s-au mobilizat cum au ştiut mai bine pentru că erau nevoiţi să se adapteze cu paşi repezi la standardele NATO. Numai aşa puteau desfăşura misiuni în comun cu celelalte ţări. Efortul a fost uriaş, iar saltul - remarcabil!

            "Piloţii trebuia să fie pregătiţi să desfăşoare misiuni în comun deoarece în Ţările Baltice am lucrat foarte mult cu punctele de comandă ale ţărilor respective. Conlucrarea era într-o limbă comună NATO şi ca procedură şi ca limbaj. Trebuia să ştim cu cine lucrăm pentru a opera împreună cu alte ţări. Am fost nevoiţi să ne mişcăm mult mai repede comparativ cu ţările care au intrat în NATO din primul val. Faţă de ţările puternice din NATO eram foarte departe. Efectuasem în 2004, chiar înainte de aderare la NATO, o misiune în Franţa. Atunci executam antrenamente bilaterale cu ţări din cadrul NATO tocmai pentru a ne facilita aderarea. De mute ori îmi spun că…. am fost la un nivel la care nici nu vreau să mă mai gândesc! În momentul de faţă este un salt imens, un salt pe care cu greu l-am realizat, cu foarte multă muncă, dar în acelaşi timp, cu foarte mare plăcere", a subliniat Motorga.

                                                                                                  
                                                                     sursa: MApN
                                                                   

            În anii postaderării, România nu avea doar avioane de luptă în serviciu, ci avea şi banii necesari pentru mentenanţă, instruirea piloţilor şi alte cheltuieli aferente desfăşurării unor misiuni.

            "Statul roman a suportat toate cheltuielile. """ŢŢŢŢŢŢŢ""""Statul roman a suportat toate cheltuielile. Pentru a desfăşura acestei misiuni (n.r - Baltica 2007), încă de la pregătire au fost destul de mulţi bani cheltuiţi pentru a ajunge la un anumit nivel şi ulterior, pentru executarea misiunii, statul a asigurat toate resursele necesare", a precizat comandorul Adrian Motorga.

            Chiar dacă ţara noastră nu este la fel de bogată ca Franţa, Marea Britanie sau SUA, piloţii români au demonstrat, mai ales în ultimii zece ani, de când România este membru cu drepturi depline în NATO, că valoarea aviatorilor militari este incontestabilă, pasiunea de la manşă purtând tricolorul peste hotare.

            "Dorinţa militarilor români de a performa este cu siguranţă mai mare decât a altora, însă resursele financiare nu ne permit să ne ridicăm la nivelul altor ţări. Aviaţia este scumpă", a afirmat pilotul.

            Cu toate că România, ca şi alte ţări din Europa, a fost constrânsă financiar de austeritatea bugetară, ţara noastră a reuşit să treacă proba de foc a aviaţiei: şi-a apărat singură teritoriul, desfăşurând cu brio misiunile de poliţie aeriană.

            "În ceea ce priveşte Forţele Aeriene Române, încă ne încadrăm în standardele NATO. Principala misiune de bază în NATO, pe timp de pace, este serviciul de luptă poliţie aeriană. Atâta timp cât îl executăm înseamnă că ne încadrăm în standardele NATO. Dacă vreodată o să ajungem să nu mai facem noi poliţia aeriană, o să vină altcineva să o facă, dar vom plăti. Şi s-ar putea să plătim şi financiar şi la imagine", a spus comandorul.

            Adrian Motorga susţine că România este o ţară sigură din punct de vedere al spaţiului aerian.

            "Serviciul de poliţie aeriană este asigurat 24 de ore din 24, indiferent de condiţiile meteo. La momentul de faţă, avem două baze aeriene care asigură spaţiul aerian: cea de la Câmpia Turzii şi cea de la Feteşti", susţine pilotul.

            Odată cu intrarea României în NATO, piloţii români au avut acces la anumite informaţii clasificate care i-au ajutat mai departe să-şi însuşească rapid standardele impuse de Alianţă.

            "Misiunile dinainte de a intra în NATO erau bilaterale, de pregătire. Plecam de la misiuni simple, dar nu reuşeam să ajungem niciodată la cele complexe. Noi vroiam să facem paşi rapizi, dar nu aveam cunoştinţele necesare. Când nu eşti în NATO, nu ai acces la toate normele lor deoarece unele sunt clasificate. Noi aveam acces doar la normele neclasificate care nu ne permiteau să ajungem la nivelul respectiv. Trebuia să exersăm pe misiunile uşoare, iar după aderare să trecem la un nivel superior. Înainte de aderarea la NATO, ne-au ajutat foarte mult exerciţiile efectuate cu partenerii francezi, cu care desfăşuram antrenamente anual. Ba veneau ei la noi, ba mergeam noi în Franţa. ne pregăteam continuu", a subliniat Motorga.

            Toate misiunile şi antrenamentele piloţilor români se făceau pe avioanele MIG 21 Lancer, care acum urmează să fie înlocuite cu aparatele de zbor F 16 pe care statul român le cumpără de la portughezi.

           Chiar dacă avionica şi echipamentele de luptă de pe F 16 sunt mult mai performante, piloţii român devin nostalgici când vine vorba să abandoneze bătrânele MIG-uri.

            "Îmi amintesc cu drag primul meu zbor în simplă comandă cu avionul MIG 21 Lancer, în octombrie 1994. Până atunci mai zburasem singur, dar în perioada de pregătire din Academia Militară. A fost prima mea misiune de zbor cu acest avion. De atunci am desfăşurat o mulţime de misiuni. Este un avion foarte sigur. Îl iubesc! Este avionul pe care mi-am dorit să zbor încă de când eram copil. Vreau să spun că vorbesc cu aceeaşi plăcere acum ca atunci când aveam şapte ani şi mă uitam la el cum zboară pe aeroport la Bacău. Prima dată am pilotat un avion F 16 în anul 2009 la un exerciţiu bilateral desfăşurat cu partenerul american. Pentru a efectua schimburile de exeprienţă, noi am zburat cu aparatele F 16 şi ei cu MIG 21 Lancer. Toată lumea vrea să zboare cu MIG 21 Lancer. Este legendar. Mulţi vor să facă măcar poze cu avionul, ce să mai spunem de zburat. Majoritatea piloţilor de la mine din subunitate au testat avioanele noi ale părţii americane. Toţi sunt foarte încântaţi, dar nu au spus vreodată că nu s-ar întoarce la MIG 21 Lancer. Este ca prima dragoste care nu se uită niciodată", a rememorat pilotul.

            Americanii şi ruşii se uită deopotrivă cu admiraţie la avioanele noastre de luptă MIG 21 Lancer şi ori de câte ori au ocazia să zboare sau măcar să le admire, nu ezită să-şi manifeste entuziasmul. Ruşii sunt cu atât mai interesaţi cu cât constructorul acestui tip de avion a fost rus.

          "Anul trecut, în august, am fost la un show aerian în Ungaria. Acolo au fost şi piloţi ruşi care-şi reprezentau ţara cu avioanele Sukhoi 27 (Su – 27). Pentru că noi zburam pe avioanele MIG 21 Lancer, ne-am împrietenit foarte repede cu piloţii ruşi. Ei ne spuneau că îşi doresc foarte mult să piloteze acest tip de avion care la ei nu mai există. Intrând în discuţii cu ei, pot să spun că nu au nici cea mai mică reticenţă faţă de noi cum nici noi nu o avem faţă de ei. Ei sunt piloţi militari ca şi noi şi ce mai dictează politicul pe lângă este în afara jocului pe care îl practicăm noi", a afirmat Adrian Motorga.

          Odată cu aderarea noastră la NATO, orientarea României s-a îndreptat clar către Vest, iar cooperarea noastră cu americanii este din ce în ce mai bună, aceştia contribuind şi la îmbunătăţirea infrastructurii de la Câmpia Turzii şi Kogălniceanu.

            "Atâta timp cât vin şi au nevoie de infrastructură sunt obligaţi să şi-o asigure. De exemplu, este vorba despre platforma de parcare pentru un avion foarte greu. Câtă vreme avionul se dislocă în zona respectivă, le trebuie şi spaţiu de depozitare. Ei îşi pot construi spaţii de depozitare inclusiv pentru muniţie, hangare. Intervin şi cumpără sau construiesc anumite părţi din infrastructură. În acest fel au contribuit şi la Câmpia Turzii şi la Kogălniceanu unde se află baza militară", a precizat comandorul Adrian Motorga.

            Primele avioane americane de tip F 16 pe care le cumpărăm la mâna a doua din Portugalia urmează să sosească în ţară în 2016.

            "Între MIG 21 Lancer şi F 16 diferenţele foarte mari sunt pe linie de celulă şi motor. F 16 şi MIG 21 Lancer sunt din generaţii diferite. Unul este din gneraţia a IV-a, iar celălalt a II-a spre a III-a, asta în ceea ce priveşte dotările militare. În ceea ce priveşte pilotajul, pentru MIG 21 Lancer îţi trebuie o anumită tehnică. F 16 este mai uşor de pilotat. Diferenţa constă şi în echipamentele de luptă. Mă refer la tipurile de armament, radarele, sistemele de avertizare timpurie, aceste lucruri unt foarte importante. Cu cât investeşti mai mult în ele, cu atât ai mai multe informaţii sau un avantaj în lupta cu alte aeronave sau cu un inamic de la sol. Echipamentul de luptă de pe F 16 este altă generaţie şi este normal să fie mai bun decât cel de pe MIG 21 Lancer. Radarele lucrează conjugat cu rachete care pot lovi ţinte la distanţe foarte mari. În ceea ce priveşte MIG 21 Lancer, în modernizarea aeronavei au implementat un anumit tip de rachete şi din acest motiv au fost limitate anumite misiuni de interceptare. Avionul F 16 poate duce orice tip de muniţie, inteligentă sau clasică. MIG 21 Lancer a avut anumite restricţii în procesul de modernizare", a punctat comandantul escadrilei 711 aviaţie de luptă de la Câmpia Turzii.

            Şi avioanele MIG 21 Lancer dar şi cele americane de tip F 16 au echipamentele necesare la bord pentru ca piloţii să poată simula o luptă şi în acest fel, să se poată autoevalua.

            "Armele au regimuri simulate. Sunt construite special pentru a putea să simulăm anumite misiuni de interceptare sau de atac la sol. Întotdeauna o rachetă care este folosită în scop real poate fi folosită şi în scop simulat. La fel şi în cazul armamentului inteligent de la bordul aeronavelor. Elementele de analiză de la finalul misiunii îţi vor arăta dacă ai executat misiunea corect sau nu. Poţi să vezi şi în timp real dacă ai nimerit o ţintă sau dacă ai executat o misiune aşa cum ai planificat-o, cu armamentul respectiv. Dacă nu se poate vedea în timp real, cu elementele de analiză de la sol se pot clarifica aceste lucruri. Şi pe MIG 21 Lancer există un astfel de sistem de analiză", a afirmat Adrian Motorga.

            Adrian Motorga spune că meseria de pilot nu este nici grea, nici periculoasă, dacă respecţi anumite reguli şi nu te bazezi numai pe talent ci şi pe teorie. Mai mult de atât, o doză de frică în meserie este chiar binevenită.

            "Mie şi acum îmi este frică. Dacă nu îţi este frică, încalci toate normele de siguranţă aeriană. Trebuie să-ţi fie frică de activitatea pe care o faci astfel încât să te poată aduce pe o linie care să nu-ţi permită să încalci normele de executare ale zborului sau ale misiunii respective. Asta te ţine în viaţă de multe ori, chiar dacă eşti la antrenament sau în misiune de luptă reală. Le-am spus şi subordonaţilor mei că dacă nu cântăm întotdeauna pe note şi ne ghidăm numai după nativitate, va fi o mare problemă. Cei care au mers pe nativitate şi nu au consolidat şi partea teoretică, au plecat din sistem, nu au rezistat. Trebuie să-ţi updatezi baza de date şi să stai la simulator cu cartea în braţe, să testezi sistemele noi şi să fii la zi cu toate normele de care depinde desfăşurarea activităţilor", a precizat pilotul.

            Comandorul spune că, în cazul lui, nicio altă meserie nu o poate înlocui pe cea de pilot. Mai, mult Adrian Motorga este convins că vrea să iasă la pensie din sistemul militar, chiar dacă, în jurul lui, mai mulţi colegi au ales aviaţia civilă în detrimentul celei de vânătoare.

            Singurul său regret este că a depăşit vârsta 40 de ani şi nu mai poate merge la instruire în Portugalia, acolo unde mai mulţi piloţi români vor învăţa "secretele" avionului american F 16.

                                                                                                   autor: Andreea Dăscălescu