Uite steagu’, uite fata, uite cum se-nvârte roata!

             

          Ne-am şmecherit, ne-am dat dracu’, dar tot ne-a mai rămas ceva din 23 August, sărbătoarea lui Ceauşescu: micul şi berea. Căci unde nu e mic, e întristare şi suspin, iar fără bere, viaţa “e pustiu”.

         Dacă înainte de ’89, România sărbătorea cu fast întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste, astăzi, puţini sunt cei care mai organizează adunări savuroase. Unul dintre ei este primarul Constanţei, Radu Mazăre, care celebrează în stil mioritico-exotic carnavalul de la Rio, pe plaja de la Mamaia. Probabil şi Ceauşescu s-a crezut mult timp Ştefan cel Mare, până a fost nevoit să ia elicopterul, fiind abandonat de maică-sa pe la porţi.

         Un alt amator al întrunirilor odioase poate fi considerat şi Gregorian Bivolaru (Guru) care, într-un final, şi-a dat seama că lumea e sătulă să şi-o fâlfâie fără rost şi a decis să-şi ia tălpăşiţa în ţări străine de unde ne sfidează…. cu jet! 

        Oricum, cei trecuţi de a doua tinereţe nu pot uita mulţimile care aclamau cu şapte guri: “Ura! Ura!”, cravatele roşii care, pozate din avion, făceau cât un 23 August mare şi hidos şi pe tovarăşu’ care se poziţiona strategic astfel încât să poată fi pupat pe toate părţile.

       Ţinând cont de aceste aspecte, e de înţeles de ce Mazăre vrea să aducă în centrul atenţiei femeile apetisante. Cândva trebuia să ne vină şi nouă rândul la dosuri arătoase.

       Iar dacă cineva devine nostalgic după acele vremuri constipate, ar putea să încerce un simplu exerciţiu de imaginaţie: să creadă că în loc să se uite la “Games of Thrones” sau la “Suleyman magnificul”, flutură steagul pe Stadionul Naţional, la 40 de grade. Prezenţa obligatorie!

       De aici au ajuns unii la concluzia că iarna nu-i ca vara şi au mutat sărbătoarea pe 1 Decembrie. Că doar micul şi berea intră şi la -10 grade, după o zi grea de muncă, mai ales când meseria e auto.