Tradiţia spune că atunci când s-a construit calea ferată Caransebeş – Orşova, conform planului, deschiderea tunelului era stabilită pe locul unde era pictată o icoană, icoana Sfintei Treimi despre care se credea că nu este zugrăvită de mână omenească. Această icoană avea o puternică semnificaţie spirituală în rândul credincioşilor, fapt ce l-a determinat pe inginerul care conducea lucrările să schimbe calculele, deviind astfel ieşirea tunelului spre Armeniş, la câţiva metri înspre apus de pictura sfântă din stâncă.
Este semnificativă o relatare a primarului de atunci al Armenişului, Grigorie Dragomir: “Noi şi mai ales răposatul preot Ilie Sârbu i-am răspuns că acea icoană şi acel loc pentru noi, pentru trecătorii de lege românească sunt sfinte şi nu trecem niciodată pe lângă ele fără să ne descoperim capul şi fără a ne face sfânta cruce. Cine a fi zugrăvit sfânta icoană, din ce îndemn şi împrejurări şi când, nu avem cunoştinţă deplină. Oamenii de astăzi şi părinţii noştri s-au pomenit cu sfânta icoană în acest loc. După ce am spus aceasta domnului inginer, a luat în considerare ruga noastră, căci la croire a încovoiat tunelul în aşa fel că iese spre Armeniş cu 4-5 metri spre Apus de Icoană, ceea ce se vede şi azi”.
Cei ce călătoresc cu trenul înspre Armeniş pot observa că în tunel, calea ferată face o cotitură spre
mulţumire, el a dat poruncă să se zugrăvească în stâncă icoana Sfântei Treimi.
O altă tradiţie spune că, mergând nişte călători din Muntenia cu trăsura pe un drum din Caransebeş, la un moment dat caii s-au speriat atât de rău că au început să alerge haotic. Trecătorii care au văzut scena erau convinşi că cei drumeţii îşi vor găsi sfârşitul în apele râului Timiş, dar atunci s-a produs minunea: trăsura s-a înţepenit într-o stâncă, cea care mai târziu s-a numit Piatra Scrisă. În acest fel, călătorii au scăpat teferi. Pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu, oamenii au pus meşterii să sculpteze icoana în stâncă.
Tot legendele amintesc despre un negustor de vite care a fost surprins tocmai în Duminica Tuturor Sfinţilor de o furtună puternică şi a fost nevoit să se adăpostească sub o stâncă. Dar în acel moment, un fulger a despicat piatra. Ca prin minune, omul nu a păţit nimic. Ulterior, preotul din sat l-a sfătuit să zugrăvească în stâncă icoana Sfintei Treimi, căci Dumnezeu l-a salvat de primejdie.
Prima menţiune documentară sigură despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, în care acest loc este trecut sub denumirea de Stânca Sfintei Treimi. Probabil că icoana exista atunci dacă s-a dat denumirea locului. Ea a fost restaurată în anul 1822 de pictorul Moise Scriitorul din Caransebeş. În anul 1929, Vasile Dragomir din Slatina Mică şi soţia sa Ana au ridicat o capelă în amintirea unicei lor fiice care decedase. Dimensiunile ei în exterior sunt de 8 m lungime şi 4 m lăţime, iar în interior de 3,5 m lungime, 3 m lăţime şi 3,5 m înălţime. În anul 1930, Episcopia Caransebeşului a construit o casă cu etaj pentru personalul monahal, dar şi o clopotniţă, şi astfel a apărut o mică aşezare monahală numită Schitul Piatra Scrisă. Există mărturii că locul este binecuvântat şi că aici s-au întâmplat mai multe minuni. Copiii şi vârstnicii cu diverse probleme de sănătate s-au vindecat după ce s-au rugat şi au atins icoanele. Minunile sunt cunoscute prin regiune şi poate de aceea în aceste părţi este mai mult răspândit numele de Icoana sau Iconia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu