Moș Crăciun i-a băgat în mormânt!

               
                Moș Crăciun e criminal, la propriu. Un bărbat dintr-un orășel din Texas și-a împușcat cu sânge rece familia chiar în ziua de Crăciun. Asasinul deghizat în Moș a pus la cale un plan ”feeric”, demn de magia sărbătorilor de iarnă... de pe planeta ”celor care nu cuvântă”. Bărbatul nu a stat prea mult pe gânduri și le-a dăriuit celor din familie câte un glonte în cap. Așa... ca de Crăciun. Taman când oamenii erau fericiți desfăcând cadourile primite sub brad, moartea le-a sunat la ușă. ”HO HO HO... Marry Christmas” s-a transformat în doar câteva secunde în ”HO HO HO... Dumnezeu să-i ierte!”. Bărbatul, care făcea pe Moș Crăciun cu atâta grație, a dat buzna în casă, peste cei din familie, și i-a împușcat pe toți. Potrivit site-ului Gândul.info, polițiștii texani au afirmat că nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva în orașul lor. "A fost o sărbătoare de Crăciun obişnuită, cu un brad împodobit, iar cadourile tocmai fuseseră deschise atunci când a avut loc incidentul", a declarat, pentru AFP, sergentul Robert Eberling din cadrul Poliţiei din Grapevine.
              Șase persoane au fost omorâte în propria casă. Crminalul cu chip de Moș a sunat imediat la poliție, probabil să le dea de veste oamenilor legii că au ”de lucru” și în ziua de Crăciun. Nu a avut curaj să rostească niicun cuvânt. Crminalul a amuțit la celălalt capăt al firului, suficient cât să-i pună pe jar pe polițiști. La fața locului a fost descoperiță tragedia. Și pentru Moș Crăciun a fost ulima sărbătoare din acest an. Pentru că a ales să se împuște, dând dovadă de ”solidaritate” și ”devotament” față de ceilalți membrii ai familiei.
              De Crăciun, șapte trupuri neînsuflețite zăceau într-o baltă de sânge în orașul Grapevine din Texas.

                                                    By Andreea Dăscălescu

5 LUCRURI PE CARE LE POŢI FACE CÂND AŞTEPŢI LA SEMAFOR

            Semaforul este o poveste care a început în secolul al XIII-lea şi continuă şi astăzi. Primul obiect care aducea cu un semafor şi era folosit ca atare era format din două lămpi de gaz care aveau o sticlă roşie şi una verde. Unde credeţi că a s-a întâmplatr asta? Ei bine, în Londra. Că doar Anglia a fost ţara unde s-a declanşat revoluţia industrială. Şi pentru că englezii au ţinut să fie cu un pas în faţă, s-au gândit să inveteze şi semaforul. Astăzi este nelipsit în ţările unde mersul pe stradă se face cu ajutorul maşinii şi nu al... cămilelor. Deşi, uneori, când semafoarele nu funcţionează, ţi-ai dori să mergi prin deşert... fie şi cu pisica în zgardă.

           Şi dacă tot am aflat cum a aparut primul semafor improvizat, să amintim cum a intrat pe piaţă şi cel electric. Ei bine,obiectul tricolor confecţionat, de data aceasta, mult mai inteligent, a funcţionat mai întâi în Piaţa Potsdam din Berlin, în anul 1920. Germanilor li s-a părut bună ideea englezilor şi au dezvoltat-o. Doar că au adăugat, pe lăngă luminile roşu şi verde, şi pe cea galbenă. Păcat, ar spune mulţi dintre şoferii din ziua de astăzi, care sfidează la greu culoarea din mijloc şi aşa se aleg cu amărâtul de carnet luat.

           Semaforul a fost gândit cu un scop bine definit. Iar astăzi, el este esenţial. Doar că, de multe ori, obiectul care ar trebui să-ţi salveze viaţa, mai rău te bagă în belea. În România, rar vezi nişte semafoare care să fie coordonate. Există zone unde sunt chiar inutile. Nici nu apuci bine să traversezi prima porţiune din şosea că dai de un al doilea semafor care, evident, nu are tot culoarea verde. De ce să traversezi şi tu dintr-o bucată când ai putea să dormi în mijlocul străzii? Pe asta, probabil, s-au bazat şi autorităţile cînd au montat aceste semafoare. Aşa, doar-doar, oamenii vor ajunge cât mai obosiţi acasă, si astfel nu vor mai avea chef să vadă declaraţiile politice de la televizor. Iată încă un punct în plus pentru potilicienti. Desigur, este o inepţie. Însă este de neconceput cum poate exista în România atâta nepăsare. Tot vedem pe la televizor campanii cu titluri pompoase de genul: "Alege viaţa! Respectă regulie de circulaţie!". Păi le-aş respecta dacă aş avea de ce să ţin cont. În fine... subiectul este arhicunoscut de către orice pieton. Doar dacă ai mers pe stradă cu balonul sau ai făcut bungee jumping printre blocuri nu poţi înţelege afacerea cu semafoarele româneşti.

           Şi pentru că aşteptatul la marginea străzii a devenit un ritual, fiecare cetăţean şi-a dezvoltat o ocupaţie intelectuală care să-i distragă atenţia, pentru câteva minute, de la culoarea unică şi longevivă a semaforului. Ce pot face două mâini dibace când locomoţia este în stand by? Păi unul scoate telefonul din buzunar şi începe să joace ceva cu împuşcături ca să-l scoată din sărite pe colegul din "sala de aşteptare" de lângă trotuar. Altul, găseşte momentul potrivit să aprindă o ţigară pe care s-o pufăie între două culori. Şi pentru că devine deja enervant, omul îşi iese din fire şi aruncă ţigara, încă neterminată, pe pantoful vecinului de stradă. Iată cum se declanşează scandalul "semaforul". Au loc un shimb de replici dure, uneori se lasă şi cu nişte pumni în faţă, după care fiecare îşi continuă drumul. Dar constată că trebuie din nou să aştepte culoarea verde, căci p-aia dinainte au ratat-o din cauza bătăii. Şi aşa ajungem să cunoaştem alţi oameni şi alte apucături. O doamnă aparent cultă scoate o carte din geantă, carte pe care a cumpărat-o de la toneta din colţ, odată cu ziarul de zi cu zi. Se uită repede la cuprins şi o vâră rapid în poşetă. Căci pentru citit şi dormit pe rupte există metroul. În tot acest timp, o domnişoara cu o geacă până la buric îţi plezneşte în urechi nişte baloane din gumă şi, ca să te enerveze şi mai rău, creşte frecvenţa mestecatului de ciungă. Şi... când în sfârşit ţi-ai terminat de zis rugăciunea în gând, pentru ca Dumnezezeu să te binecuvinteze cu un verde la semafor, vine un idiot de şofer care se simte în al nouălea cer... pentru că el are intremitentă... şi-ţi pune roata la picioare. Evident, pe moment, îţi taie răsuflarea, dar eşti bucuros că nu a reuşit să dea peste tine. Îl înjuri printre buze, şi, pentru că şoferul la volan este cel puţin Dumnezeu pe Pământ, te injură şi el mai cu foc, fix pe sistemul... mortul e de vină. Imediat deschide geamul ca să fie sigur că toată strada îi aude vocea impozantă de cocalar cu 4x4. Cu un tupeu dezvoltat prin exerciţiu şi "executat" cu rigoare "printre blocurile gri", mârlanul te face tot pe tine tâmpit pentru că nu i-ai înţeles "uralele de bine". Căci el a încercat să-ţi explice... prin geam... că nu eşti în siguranţă în poziţia bipedă. Poate ar fi trebuit să-ţi cumperi un costum de azbeşt, dacă tot vrei să ieşi pe stradă. Nici nu ai apucat să faci mai mult de trei paşi spre celălalt capăt al străzii că deja trebuie să te întorci de unde ai plecat pentru că e din nou roşu.

           Şi uite aşa... odată la dus, încă o dată la întors şi ajungi acasă cu o singură dorinţă: ai vrea să fii daltonist. Oricum inteligenţa vizuală nu te ajută la nimic în România!

ŞOFERI, PĂSTRAŢI BONUL FISCAL ATUNCI CÂND VĂ CUMPĂRAŢI NOILE CAUCIUCURI DE IARNĂ!

       De câteva zile roiesc în jurul meu tot felul de opinii cu privire la noile cauciucuri de iarnă care trebuie achiziţionate. Problema este simplă: pe anvelopele noi trebuie să fie inscripţionate literele M+S (Mud şi Snow) sau M.S./ M&S. Asta este legea. Asta au decis guvernanţii. Este vorba despre Ordonanţa de Guvern 5/2011 care a fost aprobată de Parlament prin Legea 161/2011. Acestea fiind spuse, unde-i lege, nu-i tocmeală! Sau aşa ar trebui să fie.
      Pentru cei care mai deţin o Dacie modestă (1310), aflaţi că s-ar putea să vă coste mai mult caucicurile decât maşina. Oricum... nu interesează pe nimeni. Dacă dumneavoastră alegeţi să rămâneţi fideli mărcii autohtone, aleşii aleg să se modernizeze: MUD PLUS SNOW. Eeee, aşa da! Nu contează că multe dintre drumurile noastre uitate de lume nu sunt nici măcar curăţate de zăpadă, atunci când este cazul. De cele mai multe ori nici ambulanţele nu pot ajunge la bolnavii care au nevoie de prim ajutor sau care trebuie transportaţi la spital. Dar aceste lucruri se uită uşor. Sunt încadrate la capitolul "prioritare", dar nu sunt bifate nici în ceasul al nouălea.
      Aşadar, pentru că sunteţi obligaţi prin lege să vă cumpăraţi cauciucuri de tipul M.S., trebuie să ţineţi cont de o chestiune foarte importantă: NU ARUNCAŢI BONUL FISCAL DUPĂ CE CUMPĂRAŢI ANVELOPELE! La ce vă foloseşte dovada? E simplu! Dacă vi se va întâmpla să vă oprească în trafic un poliţist însoţit de un angajat al Autorităţii Rutiere Române care vă amendează pe motiv că nu aveţi în dotare noile cauciucri, le artătaţi hârtiuţa. Chitanţa vorbeşte de la sine! Sunteţi sigur că aţi cumpărat ceea ce trebuie, dar poliţitii ar putea să constate atlceva? Atunci e timpul să scoateţi asul din mânecă: dovada! Iată dovada, domnul meu! Şi dacă oamenii legii trec la fapte şi vă amendează, pe nedrept, desigur, atunci aveţi dreptul să mereţi si să faceţi o reclamaţie la Protecţia Consumatorului. Acelaşi lucru vă sfătuiesc şi cei de la A.N.P.C.P.P.S. (Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România)..
     Pentru a lămuri orice neclaritate legată de achiziţia noilor cauciucuri de iarnă, iată ce spune legea: conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zapadă, gheaţă sau polei, fară ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarna, iar in cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducatorului auto, fară ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe rotile axei/axelor de tracţiune sau fără a avea montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate este considerată contravenţie şi se sancţioneaza cu amendă prevăzută în categoria IV (9-20 puncte-amendă).
      Amenda este între 2500 şi 4000 de lei. De asemenea, poliţiştii vă pot reţine şi talonul maşinii.

      Pentru a alege anvelopele potrivite nevoilor dumneavoastră, A.N.P.C.P.P.S. vă pune la dispozitie un test comparativ pe cauciucuri de iarna cu dimensiunile 175/65 R14 T si 195/65 R15 T. Acest test comparativ este realizat în cadrul reţelei International Consumer Research and Testing (I.C.R.T.), în laboratoare independente, după criterii stabilite de experţi în domeniu.

      Cauciucurile au fost comparate după mai multe criterii precum aderenţa la drumul umed, la zapadă, la gheaţă, dar şi după zgomotul pe care îl fac în trafic. În funcţie de aceste criterii, fiecare anvelopă a primit o notă între 0,5 care înseamnă foarte bine şi 5,5 care înseamnă foarte slab.
      Pentru a vizualiza top 10 anvelope de iarnă, faceţi click pe fotografia ataşată.

  

                 sursa: Protectia-Consumatorilor.ro
   

                         Pentru cei care încă mai practică tehnica SDB... luaţi aminte...

                  
                                         FARSĂ SINISTRĂ

                                                               autor: TRAIAN TANDIN

   "Domnul Goe Iliescu tocmai fusese demobilizat la 20 iunie 1945, cu gradul de locotenent, după ce făcuse campania din Vest, ajungând până în munţii Tatra. Sosit la Bucureşti, şi-a găsit repede de lucru, ca reporter la proaspătul ziar "Evenimentul". Dar cum n-avea unde să doarmă, deoarece casa îi fusese dărâmată de bombe, s-a transferat la "Cotidianul", o publicaţie de seară, cu reportaje senzaţionale, care i-a pus la dispoziţie o cameră într-un hotel de pe strada Sărindar.

      Domnul Goe Iliescu îl însoţea permanent pe Eugen Alimănescu, parzicipând din umbră la neînfricatele lui acţiuni poliţieneşti, pe care le relata cu talent în "Cotidianul", pe prima pagină.

     Spre sfârşitul lunii august 1945, Capitala era toropită de o arşiţă teribilă, ca de altfel toată câmpia, bântuită de secetă. Chiar şi tâlharii, care până atunci îşi făcuseră menderele ziua şi noaptea prin Bucureşti, păreau doborâţi de caniculă, evenimentele criminale fiind reduse la zero.

     Cei mai afectaţi de această acalmie erau repoterii de la "Cotidianul", care trăiau din relatarea faptelor senzaţionale. Evident, domnul Goe Iliescu suferea cumplit, deoarece Eugen Alimănescu se odihnea şi el, singura sa preocupare fiind curăţirea propriilor revolvere. Ceea ce însemna pentru reporter "o gaură în buzunare". Situaţia devenise şi mai penibilă, când secretarul de redacţie i-a atras atenţia că-l va concedia, dacă tot şomează.

      Exact în după-amiaza aceleiaşi zile, domnul Goe Iliescu a primit la hotel vizita unui coleg plin de imaginaţie care i-a sugerat un subiect "SDB", adică scos din burtă, tocmai bun de pagina întâi, la "Cotidianul".

      Peste numai trei zile, domnul Goe Iliescu a descoperit că în magazia de mărfuri a Gării de Nord se afla un colet misterios, din care se răspândea un miros greu, de carne putredă. Magazionerul şef s-a cam mirat văzându-l pe reporter apărând împreună cu un fotograf care-i cerea să desfacă fetidul colet, al cărui destinatar fusese imposibil de găsit, deoarece la adresa de la Calea Griviţei nu existau decât ruine. S-a întocmit deci procesul-verbal de rigoare, în faţa poliţistului de serviciu al magaziei, după care s-a desfăcut coletul. Stupoare! Înăuntru era o parte dintr-un picior uman... Domnul Goe Iliescu era salvat, reportajul său, intitulat "Coletul macabru", apărând pe pagina întâi a "Cotidianului".

     Apoi, în fiecare zi, în magazia Gării de Nord au început să apară noi colete, conţinând părţi dintr-un corp uman. Cine era victima? Reportajele domnului Goe Iliescu erau din zi în zi mai pline de suspans. Două săptămâni, ele au ţinut, cum se spune, prima pagina a ziarului, căruia-i crescuse tirajul. Apăruseră pe rând picioarele, mâinile, părţi din trup, apoi sânii etc, ceea ce a dat posibilitatea medicilor de la Morgă să stabiliească vârsta şi sexul cadavrului. În mod sigur era o femeie, în vârstă de circa 28 de ani. Dar fără identitate, deoarece n-avea cap...

     Din acest moment s-a petrecut ceva unic în analele presei româneşti. Totul a început când secretarul de redacţie al ziarului i-a cerut domnului Goe Ilescu să "descopere capul moartei" şi să termine serialul.
  Pentriu oricare reporter din lume, o asemenea întreprindere ar fi părut imposibilă, dar nu şi pentru ziaristul bucureştean. După o scurtă gândire, ajuns în camera de hotel, a dezlipit de pe perete una din zecile de fotografii ce reprezentau fostele sale aventuri feminine, i-a decupat capul şi, plin de el, a predat-o secretarului de redacţie: "Iată capul victimei!", a zis, primind imediat o recompensă un plic doldora de lei.

    Numai că fotografia cu pricina, care a aprut a doua zi în ziar, era a soţiei unui prefect din provincie care-l vizitase de câteva ori pe domnul Goe Iliescu, ingonito. Cum tocmai în acea vreme doamna s-a nimerit să fie plecată în vilegiatură, domnul prefect văzându-i poza în ziar a tras concluzia că fusese ucisă. Drept urmare, a venit val-vârtej la Bucureşti, oprindu-se la Ministerul de Interne ca să elucideze cazul.

    Iar cazul a fost încredinţat comisarului Eugen Alimănescu. Cum domnul Goe Iliescu îi era cunoscut, nu i-a fost greu să descopere că "odioasa crimă" care fusese obiectul serialului de reportaje intitulat "Coletul macabru" era, în realitate, o farsă. Domnul Goe Iliescu cumpăra pur şi simplu de la Morgă părţi din cadavrele vagabonzilor fără identitate, care urmau să fie incinerate, le împacheta şi le trimitea cu trenul de la Gara Obor la Gara de Nord. Restul se ştie...

    Aflând cum stau lucrurile, toată lumea s-a liniştit. Mai puţin prefectul respectiv, care niciodată n-a realizat cum ajunsese fotografia consoartei pe post de cap de mort. Domnul Goe Iliescu, fie-i ţărâna uşoară, avea totuşi onoare de ofiţer. N-a suflat o vorbă..."


sursa: "Cazuri judiciare celebre", autor: Traian Tandin
sursă foto: edituramateescu.ro

P.S. : Traian Tandin a lucrat în cadrul Poliţiei Române până în anul 2000 când a fost pensionat cu gradul de colonel. A lucrat zeci de ani la Serviciul Omoruri al Poliţiei Capitalei, rezolvând cazuri judiciare celebre. Mai apoi a fost şeful Serviciului de Furturi Auto din Bucureşti.
         Traian Tandin este cunoscut şi datorită numeroaselor cărţi pe care le-a scris, având o experinţă vastă în criminalistică. Poveştile lui sunt pline de savoare şi mai ales... REALE!

DE MÂINE ÎNCEP ÎNSCRIERILE PENTRU LOTERIA VIZELOR 2013

       

        Ambasada Statelor Unite anunţă programul Loteria Vizelor (Diversity Visa) pentru anul 2013. Programul anual de imigrare Diversity Visa pune la dispoziţia persoanelor care îndeplinesc cerinţe simple, dar stricte de calificare, vize de rezidenţă permanentă în Statele Unite. România se află printre ţările participante la programul DV-2013.

        Înregistrările pentru programul DV-2013 trebuie transmise electronic de marţi, 4 octombrie 2011, până sâmbătă, 5 noiembrie 2011. Înregistrarea începe şi se încheie la ora 12:00 PM, ora de vară a Coastei de Est (GMT-4). Solicitanţii pot accesa formularul electronic E-DV la adresa www.dvlottery.state.gov numai în perioada de înregistrare. Înregistrarea se poate face doar online. Solicitanţii sunt sfătuiţi să nu aştepte până în ultima săptămână pentru a se înscrie, cererea foarte mare putând cauza întârzieri la conectarea online. După 12:00 PM, ora de vară a Coastei de Est (GMT-4) a zilei de 5 noiembrie 2011, nu se va mai accepta nicio înregistrare.

       Participarea la program este GRATUITĂ. Guvernul SUA nu angajează consultanţi sau servicii particulare din afară pentru a opera programul DV. Orice intermediar sau terţ care oferă asistenţă pentru a pregăti o cerere de participare face acest lucru fără autorizarea sau consimţământul Guvernului SUA.

       Pentru a fi eligibili, solicitanţii trebuie să fie născuţi într-o ţară care participă la program, şi să îndeplinească fie criteriul educaţional (să fie absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat) fie să aibă experienţă de cel puţin doi ani din ultimii cinci într-o meserie care se califică. Pentru determinarea eligibilităţii pe baza experienţei în muncă se va folosi baza de date O*NET OnLine (www.onetonline.org) a Departamentului Muncii al SUA.

       Înainte de a se înregistra în programul DV-2013, solicitanţii sunt rugaţi să consulte instrucţiunile detaliate aflate pe pagina de internet a Ambasadei Statelor Unite romania.usembassy.gov/visas/diversity.html precum şi pe pagina de internet a Departamentului de Stat www.travel.state.gov

       Solicitările care se califică vor fi selecţionate în mod aleatoriu de computer. Toţi participanţii, inclusiv cei care NU au fost selectaţi, pot să verifice statutul solicitării lor pe pagina de internet E-DV la www.dvlottery.state.gov, secţiunea Entrant Status Check, pe baza numărului de confirmare (care trebuie păstrat din momentul înscrierii până în 30 iunie, 2013 cel puţin), începând cu data de 1 mai 2012, până în data de 30 iunie 2013. Aceasta va fi singura modalitate prin care participanţii la programul de loterie vor fi înştiinţaţi despre selectarea sau neselectarea lor în programul DV-2013. Departamentul de Stat nu va trimite prin poştă scrisori celor înscrişi în programul Diversity Visa. Cei selectaţi nu vor fi înştiinţaţi despre selecţionarea lor prin e-mail. Cei care NU au fost selectaţi vor putea afla acest lucru prin Entrant Status Check. Ambasada SUA nu pune la dispoziţie lista câştigătorilor.

      E-mailurile sau scrisorile care vă anunţă că aţi fost selecţionat în cadrul programului Diversity Visa şi că pentru a vi se procesa cererea trebuie să trimiteţi o sumă de bani prin poştă sau transfer electronic către o anume persoană din cadrul Ambasadei, sunt false.

sura: AMBASADA SUA

MAŞINA CARE SCANEZĂ GÂNDURILE ŞOFERILOR

TEHNOLOGIE INOVATOARE DE LA NISSAN: MASINA CARE SCANEAZA GANDURILE

După scanarea tiparelor de gândire ale şoferului, maşina viitorului va fi capabilă să anticipeze următoarea mişcare a acestuia. Dacă şoferul se gândeşte să vireze la stânga de exemplu, maşina se va pregăti şi ea pentru manevră, selectând viteza corectă şi poziţionarea pe şosea înainte de efectuarea virajului. Este numai unul din planurile inovatoare pentru autovehiculele viitorului abordate de Nissan. Scopul acestora? O mai mare siguranţă rutieră, concomitent cu păstrarea libertăţii pe care o aduce mobilitatea personală ca element central al societăţii.
Nissan desfăşoară această activitate de pionierat în colaborare cu École Polytechnique Fédérale de Lausanne din Elveţia (EPFL). Cercetările avansate în domeniul interfeţei creier-computer efectuate de EPFL permit deja persoanelor cu handicap fizic să îşi manevreze scaunele cu rotile exclusiv prin transferul semnalelor de la creier. Următoarea etapă este adaptarea proceselor BMI la maşina şi şoferul viitorului.
După cum arăta profesorul José del R. Millán, coordonatorul proiectului: „Ideea este de a pune împreună inteligenţa şoferului şi a autovehiculului astfel încât să se elimine orice conflict între acestea, ceea ce se va reflecta într-un trafic mai sigur.” Deşi controlul cu ajutorul minţii – prin intermediul interfeţei creier-computer – este recunoscut în mediul ştiinţific, nivelul de concentrare necesar este totuşi extrem de mare. Colaborarea dintre Nissan şi EPFL a făcut posibilă dezvoltarea unor sisteme mai avansate, care utilizează analiza statistică pentru anticiparea intenţiilor şoferului şi evaluarea modului în care acesta percepe mediul în care se deplasează autovehiculul.
Prin măsurarea activităţii creierului, a tiparelor de mişcare a ochilor şi prin scanarea mediului de trafic cu ajutorul senzorilor maşinii, este posibilă anticiparea intenţiilor şoferului – indiferent dacă este vorba de un viraj, o depăşire sau o schimbare de bandă – apoi acordarea de asistenţă la efectuarea manevrei în condiţii de completă siguranţă, pentru o percepţie cât mai plăcută la condus.
În cadrul programului, în această vară cercetătorilor de la EPFL li s-a alăturat un cercetător de la Nissan. Lucian Gheorghe, originar din România, dar care trăieşte de 14 ani în Japonia, s-a alăturat Centrului de cercetări auto al Nissan după absolvirea Facultăţii de Informatică şi Inteligenţă Artificială a Universităţii din Kobe.

La Nissan, Lucian a efectuat cercetări în domeniul sistemelor de asistenţă pentru şofer, revenindu-i responsabilitatea de a identifica noi moduri de adaptare a programelor de analiză a creierului pentru domeniul auto.

„Analiza undelor cerebrale m-a ajutat să înţeleg sarcinile care îi revin şoferului, lucru absolut necesar pentru a putea reduce stresul la care este supus acesta. Sunt convins că parteneriatul cu EPFL nu numai că va contribui la ridicarea nivelului actual de cunoaştere, ci şi va produce soluţii de inginerie care ne vor aduce mai aproape de asigurarea unui acces mai simplu la mobilitatea personală” a declarat acesta.

„Am dezvoltat deja numeroase sisteme avansate de siguranţă pentru maşinile noastre, cum ar fi sistemul inteligent de reglare a vitezei, sistemul de control al distanţei sau detecţia obiectelor în mişcare, toate acestea fiind sisteme care scanează permanent mediul în care se deplasează autovehiculul; cercetările efectuate de EPFL sunt perfect complementare” a declarat Christopher Benardis, General Manager Product Economic and Control, Business Development & OC-E Office din cadrul NISSAN International SA.
Prin dezvoltarea de funcţii de securitate inovatoare vom reduce stresul şoferului şi pasagerilor, menţinând Nissan în centrul unei societăţi mobile mult timp de acum înainte.”

Despre José del R. Millán
Preşedintele Fundaţiei Defitech pentru Interfaţa neinvazivă creier-computer
Profesor asociat José del R. Millán este profesor la Institutul Federal de Tehnologie din Lausanne (EPFL) unde cercetează utilizarea semnalelor cerebrale în vederea interacţiunii multimodale şi dezvoltarea neuroprotezelor şi a roboţilor neinvazivi controlaţi cu ajutorul creierului. Dr. Millán contribuie la acest proiect de cercetare multidisciplinar cu activitatea sa de pionierat în domeniul interfeţelor creier-computer şi al roboţilor cu inteligenţă adaptivă.
Prof. Millán este doctor în informatică, titlu acordat de Univ. Politècnica de Catalunya (Barcelona, Spania) în 1992, unde a fost profesor timp de trei ani. De asemenea, a fost cercetător la Centrul Comun de Cercetare al Comunităţii Europene din Ispra (Italia), cercetător principal la Institutul de Cercetări Idiap din Martigny (Elveţia) şi cercetător invitat la Universităţile Stanford şi Berkeley, ca şi la Institutul Internaţional de Informatică din Berkeley.
Proiectele sale de cercetare în domeniul interfeţelor creier-computer au fost nominalizate printre proiectele finaliste la Premiul European Descartes 2001, dr. Millán fiind nominalizat ca Research Leader în 2004 de publicaţia Scientific American pentru activitatea sa în domeniul roboţilor controlaţi de creier. Conform publicaţiei Science este unul din cercetătorii cei mai importanţi la nivel mondial în domeniul interfeţelor creier-computer. Dr. Millán coordonează mai multe proiecte europene în domeniul interfeţelor creier-computer, fiind invitat foarte frecvent în calitate de vorbitor la evenimente internaţionale. Lucrările sale în domeniul interfeţelor creier-computer sunt în atenţia presei din toată lumea.

École Polytechnique Fédérale de Lausanne din Elveţia (EPFL)EPFL este o universitate tehnică cosmopolită, cu studenţi, profesori şi personal aparţinând a peste 120 de naţionalităţi. Cu un specific deopotrivă elveţian şi internaţional, EPFL este călăuzit de o permanentă dorinţă de deschidere; viziunea sa în domeniul educaţiei, cercetării şi cooperării are o influenţă semnificativă asupra mai multor sfere de activitate: universităţi şi şcoli tehnice, ţări în curs de dezvoltare şi emergente, şcoli şi licee, industrie şi economie, sfera politică şi publicul general.

sura: NISSAN ROMÂNIA