CERŞESC UŞOR, CERŞESC CU SPOR!!!

     
        Cerşetorii sunt o parte integrantă a poporului nostru. Aproape că ne stau în coastă. Au devenit un simbol mioritc, transmis din moşi-strămoşi, genetic şi mai apoi prin viu grai, căci vorba lor "dulce" mult aduce peste graniţele româneşti.
        S-au înmulţit ca ciupercile după ploaie şi sunt hotărâţi să ne facă de râs, dar nici asta nu mai contează pentru că cine râde la urmă, râde mai bine.
        Cu buzunarele doldora de bani, ne lovesc cu barda în adâncul emoţional, caută să ne frângă inimile, în timp ce noi ne frângem gâturile.
         Şi nu contenesc să ne ofere "o mână întinsă" şi o emoţie care unora le umple ochii de lacrimi şi le provoacă o stare bolnavă de "sensibilitate paranoică", adâncită uneori de copilul din braţele lor, şi el parcă ieşit din fabrica "menajeriei de sticlă".
         Peste tot în lume, spirirtul cerşetoresc ne poartă încet, dar sigur, spre pieire. Ne loveşte în demnitate, ne caută prin buzunare, ne stoarce sistemul nervos şi ne-aşează undeva la coada Europei, poate chiar pe fundul oceanului.
        Când am studiat fenomenul cerşetoriei, m-am lovit de imagini pe care altădată le transformam în vorbe goale, palavre, baliverne şi le aprobam ca atare, fără dovezi concrete. Nu aveam certitudinea că există cerşetori care se prefac la modul cel mai hidos, nu credeam că ei sunt, de fapt, putrezi de bogaţi şi nu ştiam că toţi aceşti "milogi închipuiţi" sunt rezultatele crimei organizate la cel mai înalt nivel.
      Am vrut să cercetez toate ipotezele şi să le confirm, odată pentru totdeauna.
      Am intrat în lumea lor murdară şi scârboasă.
     Aşa am ajuns să discut cu unul dintre cerşetorii de marcă ai Capitalei care-şi făcea veacul pe la Piaţa Unirii şi câştiga bani invocând talentul cântatului la nai.
     Atunci am aflat că fiecare cerşetor cu ştaif are câte un "consilier de imagine". Niciunul nu face un pas fără acordul "tutorelui", un domn cu "prestanţă" în cazier şi nu numai.
     Şi pentru că-n orice împrejurare, handicapul este elementul cerşetoresc de bază, am ţinut să mă conving personal de acest lucru şi l-am rugat pe individul "00... kk" să-mi arate piciorul "bolnav", aparent inexistent de la genunchi în jos. Şi-a dat uşor proteza la o parte, ca şi cum l-ar fi durut, şi mi-a sugerat cu o ipocrizie demnă de cartea recordurilor, să-i văd adidasul care-i acoperea laba piciorului..
    Atât am vrut să ştiu. Apoi am auzit din nou sunetul de nai şi povestea se deschidea pentru restul lumii.

CHINEZUL, SUSPECT DE OMOR, A MAI RĂMAS ÎN ROMÂNIA PENTRU O LABĂ

              
             Puţin trecut de ora 7 seara. Agitaţie mare în aeroportul Otopeni. Nu, nu e alarmă cu bombă. E o labă!
              Un cetăţean chinez care avea avion spre Roma la ora 16.45, a fost oprit imediat după controlul bagajelor de cală. Cauza? O labă de urs, nedescoperită la acea vreme, le-a sărit în ochi băieţilor de la SRI. Imaginea de pe un computer avea să spargă, în scurt timp, gura tâgului, şi să creeze controverse în jurul lăbii.
            Imediat, securiştii au pus pe jar autorităţile, în speranţa ca au dat lovitura secolului, reuşind să pună mâna pe cel mai mare criminal care a călcat hotarele României postdecembriste. Când colo... se pregătea să iasă ...o labă! Dar cum şi laba tot de om este făcută, să plecăm de la prezumţia de nevinovăţie. Căci "omul este măsura tutror lucurilor", cum spunea Protagoras. Deci laba e a omului.
            Iată confirmarea venită din partea anchetatorilor: "controlul bagajelor de cală ale unui pasager de sex masculin a dus la descoperirea unei părţi a membrului inferior al unei persoane".
           Filme de groază s-au derulat în capul procurorilor şi poliţiştilor care-şi imaginau că au de-a face cu un măcel în toată regula, o operaţiune impecabilă care n-a lăsat nicio urmă. Noroc că a fost o labă!
          Târziu am aflat că piciorul de om din bagajul chinezului nu avea de-a face cu nicio tranşare cu toporişca, nici cu oase băgate la oală... din care părea să fi scăpat nefiartă doar o labă... nici cu o reglare de conturi de pe urma căreia smardoiul s-ar fi ales cu laba luată pe post de trofeu cu dedicaţie pentru prieteni.
         După câteva ore de suspans şi groază mai ceva ca-n "Hannibal", am aflat de la autorităţi că laba este congelată, fără unghii şi cu "urme de acoperire cu grăsime soporificată". Tot e bine. Măcar n-avea unghii. Deci sigur "minotaurul" era mort, însă jumătăţile care-i defineau provenienţa rămâneau încă neştiute,  neavând "alte precizări legate de felul animalului". Ca să fie clar.
           OLSC (Obiectul Lăbos în Stare de Congelare) a trecut prin tot felul de procese de identificare pe la Institutul de Medicină Legală. Laba a fost sucită pe toate părţile, au luat-o în mână, au învârtit-o, au cântărit-o din priviri şi iată rezultatul: "fragmentul este de natură animală". În sfârşit! 
    Răspunsul care a lămurit întreaga poveste "animalieră" a venit de la Ambasada Chinei care a confirmat că suspectul, domnul LIU, în vârstă de 50 de ani, locuieşte în Italia, la Roma, şi fusese în vizită la nişte prieteni din România de unde a cumpărat O LABĂ DE URS de la un restaurant vânătoresc din Capitală. De ce trebuia să se ducă domnul LIU cu laba la Roma, n-am înţeles nici până azi. Până la urmă, fiecare cu fetişurile lui!
      Victorie pentru chinezul LIU, care a fost eliberat după 13 ore de audieri pentru o labă!
      

POPORUL FACE ŞI DESFACE

În prima zi, poporul s-a făcut una cu pământul!


Vineri 13 a fost ziua norocoasă pentru Raed Arafat. Oamenii care au protestat în Piaţa Universităţii din Capitală afişau pancarte şi scandau lozinci pro Arafat. Şi pentru că supărarea era mare, a mai venit din când în când şi Smurd-ul. Aplauze, vă rog!

                                          sursa: piticu.ro

A II- zi i-au trecut apele!


În ziua a doua de proteste, oamenii s-au incins mai ceva ca la cuptorul cu lemne. Fiecare îşi susţinea cu tărie cauza. Unul striga "jos taxa auto", altul vroia să moară Băsescu, Boc, Udea şi Oprescu. Toţi deodată ca să  nu facă profit la pompe funebre. Ceva mai târziu, jandarmii au început să chierţăne de furie că protestatarii blocaseră şoseaua din zona Universităţii, în loc să ocolească prin pădure, pe la Băneasa. Cordoanele de orgne se loveau de cordoanele ombilicale ale protestatarilor.

                                                                       AŞA DA

             

                                                                        AŞA NU

                                                   

A III-a zi, oamenii au făcut cunoştinţă cu uscatul. Unii au fost foarte aproape de locul cu verdeaţă.


În a treia zi de proteste, Arafat a sărit în aer. Oamenii au aruncat cu sticle indendiare pe unde au apucat. În capul jurnaliştilor sau peste jandarmi. Nimic nu mai avea legătură cu sănătatea. Toţi deveniseră bolnavi mintal, unii scăpaţi recent de la tratament. Gazele lacrimogene ale oamenilor cu caşchetă n-au făcut decât să bage dracii în ei mai tare.

                                           sursa: mediafax              


A IV-a zi, toţi s-au înjurat de soar'lii mă-sii sub clar de lună.


Alo, 112? "Grav Error" în Piaţa Universităţii! Zampano rupe lanţul! Ultraşii nu se mulţumesc să asiste la spectacol.
Champions League s-a mutat la kilometrul 0. Jandarmii au sărit din tribune şi au  vrut să-i omoare pe jucătorii care au ratat de la 11 metri. Fugăreala a continuat sub ochii protestatarilor care au uitat de ce-au venit la miting. Unii dintre ei şi-au adus aminte mai târziu, după ce au primit nişte îngrijiri medicale în urma contactului cu pavelele lui Oprescu.

   La război înapoi, la gunoaie dă-i bătaie! Aceasta a fost lozinca gunoierilor, care şi-au intrat în mână imediat cum s-a declanşaut haosul.

                                            sursa: România TV


În a V-a zi, fiarele au mişcat de câteva ori din pulane şi oamenii s-au transformat în statuia Libertăţii


Iar Băsescu a zis: "Aşezaţi-vă la locurile voastre!". Şi Arafat a venit.


În sfârşit o zi cu linişte şi pace. Numele, funcţia, structura ADN, rezultatele urinei şi mărimea pupilei, toate au fost verificate minuţios de jandarmi. Ultraşi, neultraşi, cu toţii au fost filmaţi ca la Big Brother. Nimeni n-a mai mişcat în front. Cordoanele de organe s-au dezlănţuit pe la gurile de metrou sau orice gură care n-avea acoperire.

                                           sursa: România TV


A VI- a zi a făcut Dumnezeu omul. Şi omul acesta avea o singură dorinţă: legalizarea marijuanei!

                                           sursa: România TV


A VII-a zi, Dumnezeu a vrut să se odihnească, dar au venit USL-iştii.


Le-a pregătit o cafea, le-a dat un fursec şi oamenii au prins curaj. L-au întrebat pe Dumnezeu: Doamne, când vom trăi şi noi mai bine, în ţara noastră, România?
Şi Dumnezeu le-a răspuns: Nu în mandatul meu!

Moș Crăciun i-a băgat în mormânt!

               
                Moș Crăciun e criminal, la propriu. Un bărbat dintr-un orășel din Texas și-a împușcat cu sânge rece familia chiar în ziua de Crăciun. Asasinul deghizat în Moș a pus la cale un plan ”feeric”, demn de magia sărbătorilor de iarnă... de pe planeta ”celor care nu cuvântă”. Bărbatul nu a stat prea mult pe gânduri și le-a dăriuit celor din familie câte un glonte în cap. Așa... ca de Crăciun. Taman când oamenii erau fericiți desfăcând cadourile primite sub brad, moartea le-a sunat la ușă. ”HO HO HO... Marry Christmas” s-a transformat în doar câteva secunde în ”HO HO HO... Dumnezeu să-i ierte!”. Bărbatul, care făcea pe Moș Crăciun cu atâta grație, a dat buzna în casă, peste cei din familie, și i-a împușcat pe toți. Potrivit site-ului Gândul.info, polițiștii texani au afirmat că nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva în orașul lor. "A fost o sărbătoare de Crăciun obişnuită, cu un brad împodobit, iar cadourile tocmai fuseseră deschise atunci când a avut loc incidentul", a declarat, pentru AFP, sergentul Robert Eberling din cadrul Poliţiei din Grapevine.
              Șase persoane au fost omorâte în propria casă. Crminalul cu chip de Moș a sunat imediat la poliție, probabil să le dea de veste oamenilor legii că au ”de lucru” și în ziua de Crăciun. Nu a avut curaj să rostească niicun cuvânt. Crminalul a amuțit la celălalt capăt al firului, suficient cât să-i pună pe jar pe polițiști. La fața locului a fost descoperiță tragedia. Și pentru Moș Crăciun a fost ulima sărbătoare din acest an. Pentru că a ales să se împuște, dând dovadă de ”solidaritate” și ”devotament” față de ceilalți membrii ai familiei.
              De Crăciun, șapte trupuri neînsuflețite zăceau într-o baltă de sânge în orașul Grapevine din Texas.

                                                    By Andreea Dăscălescu

5 LUCRURI PE CARE LE POŢI FACE CÂND AŞTEPŢI LA SEMAFOR

            Semaforul este o poveste care a început în secolul al XIII-lea şi continuă şi astăzi. Primul obiect care aducea cu un semafor şi era folosit ca atare era format din două lămpi de gaz care aveau o sticlă roşie şi una verde. Unde credeţi că a s-a întâmplatr asta? Ei bine, în Londra. Că doar Anglia a fost ţara unde s-a declanşat revoluţia industrială. Şi pentru că englezii au ţinut să fie cu un pas în faţă, s-au gândit să inveteze şi semaforul. Astăzi este nelipsit în ţările unde mersul pe stradă se face cu ajutorul maşinii şi nu al... cămilelor. Deşi, uneori, când semafoarele nu funcţionează, ţi-ai dori să mergi prin deşert... fie şi cu pisica în zgardă.

           Şi dacă tot am aflat cum a aparut primul semafor improvizat, să amintim cum a intrat pe piaţă şi cel electric. Ei bine,obiectul tricolor confecţionat, de data aceasta, mult mai inteligent, a funcţionat mai întâi în Piaţa Potsdam din Berlin, în anul 1920. Germanilor li s-a părut bună ideea englezilor şi au dezvoltat-o. Doar că au adăugat, pe lăngă luminile roşu şi verde, şi pe cea galbenă. Păcat, ar spune mulţi dintre şoferii din ziua de astăzi, care sfidează la greu culoarea din mijloc şi aşa se aleg cu amărâtul de carnet luat.

           Semaforul a fost gândit cu un scop bine definit. Iar astăzi, el este esenţial. Doar că, de multe ori, obiectul care ar trebui să-ţi salveze viaţa, mai rău te bagă în belea. În România, rar vezi nişte semafoare care să fie coordonate. Există zone unde sunt chiar inutile. Nici nu apuci bine să traversezi prima porţiune din şosea că dai de un al doilea semafor care, evident, nu are tot culoarea verde. De ce să traversezi şi tu dintr-o bucată când ai putea să dormi în mijlocul străzii? Pe asta, probabil, s-au bazat şi autorităţile cînd au montat aceste semafoare. Aşa, doar-doar, oamenii vor ajunge cât mai obosiţi acasă, si astfel nu vor mai avea chef să vadă declaraţiile politice de la televizor. Iată încă un punct în plus pentru potilicienti. Desigur, este o inepţie. Însă este de neconceput cum poate exista în România atâta nepăsare. Tot vedem pe la televizor campanii cu titluri pompoase de genul: "Alege viaţa! Respectă regulie de circulaţie!". Păi le-aş respecta dacă aş avea de ce să ţin cont. În fine... subiectul este arhicunoscut de către orice pieton. Doar dacă ai mers pe stradă cu balonul sau ai făcut bungee jumping printre blocuri nu poţi înţelege afacerea cu semafoarele româneşti.

           Şi pentru că aşteptatul la marginea străzii a devenit un ritual, fiecare cetăţean şi-a dezvoltat o ocupaţie intelectuală care să-i distragă atenţia, pentru câteva minute, de la culoarea unică şi longevivă a semaforului. Ce pot face două mâini dibace când locomoţia este în stand by? Păi unul scoate telefonul din buzunar şi începe să joace ceva cu împuşcături ca să-l scoată din sărite pe colegul din "sala de aşteptare" de lângă trotuar. Altul, găseşte momentul potrivit să aprindă o ţigară pe care s-o pufăie între două culori. Şi pentru că devine deja enervant, omul îşi iese din fire şi aruncă ţigara, încă neterminată, pe pantoful vecinului de stradă. Iată cum se declanşează scandalul "semaforul". Au loc un shimb de replici dure, uneori se lasă şi cu nişte pumni în faţă, după care fiecare îşi continuă drumul. Dar constată că trebuie din nou să aştepte culoarea verde, căci p-aia dinainte au ratat-o din cauza bătăii. Şi aşa ajungem să cunoaştem alţi oameni şi alte apucături. O doamnă aparent cultă scoate o carte din geantă, carte pe care a cumpărat-o de la toneta din colţ, odată cu ziarul de zi cu zi. Se uită repede la cuprins şi o vâră rapid în poşetă. Căci pentru citit şi dormit pe rupte există metroul. În tot acest timp, o domnişoara cu o geacă până la buric îţi plezneşte în urechi nişte baloane din gumă şi, ca să te enerveze şi mai rău, creşte frecvenţa mestecatului de ciungă. Şi... când în sfârşit ţi-ai terminat de zis rugăciunea în gând, pentru ca Dumnezezeu să te binecuvinteze cu un verde la semafor, vine un idiot de şofer care se simte în al nouălea cer... pentru că el are intremitentă... şi-ţi pune roata la picioare. Evident, pe moment, îţi taie răsuflarea, dar eşti bucuros că nu a reuşit să dea peste tine. Îl înjuri printre buze, şi, pentru că şoferul la volan este cel puţin Dumnezeu pe Pământ, te injură şi el mai cu foc, fix pe sistemul... mortul e de vină. Imediat deschide geamul ca să fie sigur că toată strada îi aude vocea impozantă de cocalar cu 4x4. Cu un tupeu dezvoltat prin exerciţiu şi "executat" cu rigoare "printre blocurile gri", mârlanul te face tot pe tine tâmpit pentru că nu i-ai înţeles "uralele de bine". Căci el a încercat să-ţi explice... prin geam... că nu eşti în siguranţă în poziţia bipedă. Poate ar fi trebuit să-ţi cumperi un costum de azbeşt, dacă tot vrei să ieşi pe stradă. Nici nu ai apucat să faci mai mult de trei paşi spre celălalt capăt al străzii că deja trebuie să te întorci de unde ai plecat pentru că e din nou roşu.

           Şi uite aşa... odată la dus, încă o dată la întors şi ajungi acasă cu o singură dorinţă: ai vrea să fii daltonist. Oricum inteligenţa vizuală nu te ajută la nimic în România!

ŞOFERI, PĂSTRAŢI BONUL FISCAL ATUNCI CÂND VĂ CUMPĂRAŢI NOILE CAUCIUCURI DE IARNĂ!

       De câteva zile roiesc în jurul meu tot felul de opinii cu privire la noile cauciucuri de iarnă care trebuie achiziţionate. Problema este simplă: pe anvelopele noi trebuie să fie inscripţionate literele M+S (Mud şi Snow) sau M.S./ M&S. Asta este legea. Asta au decis guvernanţii. Este vorba despre Ordonanţa de Guvern 5/2011 care a fost aprobată de Parlament prin Legea 161/2011. Acestea fiind spuse, unde-i lege, nu-i tocmeală! Sau aşa ar trebui să fie.
      Pentru cei care mai deţin o Dacie modestă (1310), aflaţi că s-ar putea să vă coste mai mult caucicurile decât maşina. Oricum... nu interesează pe nimeni. Dacă dumneavoastră alegeţi să rămâneţi fideli mărcii autohtone, aleşii aleg să se modernizeze: MUD PLUS SNOW. Eeee, aşa da! Nu contează că multe dintre drumurile noastre uitate de lume nu sunt nici măcar curăţate de zăpadă, atunci când este cazul. De cele mai multe ori nici ambulanţele nu pot ajunge la bolnavii care au nevoie de prim ajutor sau care trebuie transportaţi la spital. Dar aceste lucruri se uită uşor. Sunt încadrate la capitolul "prioritare", dar nu sunt bifate nici în ceasul al nouălea.
      Aşadar, pentru că sunteţi obligaţi prin lege să vă cumpăraţi cauciucuri de tipul M.S., trebuie să ţineţi cont de o chestiune foarte importantă: NU ARUNCAŢI BONUL FISCAL DUPĂ CE CUMPĂRAŢI ANVELOPELE! La ce vă foloseşte dovada? E simplu! Dacă vi se va întâmpla să vă oprească în trafic un poliţist însoţit de un angajat al Autorităţii Rutiere Române care vă amendează pe motiv că nu aveţi în dotare noile cauciucri, le artătaţi hârtiuţa. Chitanţa vorbeşte de la sine! Sunteţi sigur că aţi cumpărat ceea ce trebuie, dar poliţitii ar putea să constate atlceva? Atunci e timpul să scoateţi asul din mânecă: dovada! Iată dovada, domnul meu! Şi dacă oamenii legii trec la fapte şi vă amendează, pe nedrept, desigur, atunci aveţi dreptul să mereţi si să faceţi o reclamaţie la Protecţia Consumatorului. Acelaşi lucru vă sfătuiesc şi cei de la A.N.P.C.P.P.S. (Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Promovarea Programelor şi Strategiilor din România)..
     Pentru a lămuri orice neclaritate legată de achiziţia noilor cauciucuri de iarnă, iată ce spune legea: conducerea autovehiculului pe drumurile publice acoperite cu zapadă, gheaţă sau polei, fară ca acesta să fie dotat cu anvelope de iarna, iar in cazul autovehiculului de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone şi al autovehiculului de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducatorului auto, fară ca acestea să fie echipate cu anvelope de iarnă pe rotile axei/axelor de tracţiune sau fără a avea montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante omologate este considerată contravenţie şi se sancţioneaza cu amendă prevăzută în categoria IV (9-20 puncte-amendă).
      Amenda este între 2500 şi 4000 de lei. De asemenea, poliţiştii vă pot reţine şi talonul maşinii.

      Pentru a alege anvelopele potrivite nevoilor dumneavoastră, A.N.P.C.P.P.S. vă pune la dispozitie un test comparativ pe cauciucuri de iarna cu dimensiunile 175/65 R14 T si 195/65 R15 T. Acest test comparativ este realizat în cadrul reţelei International Consumer Research and Testing (I.C.R.T.), în laboratoare independente, după criterii stabilite de experţi în domeniu.

      Cauciucurile au fost comparate după mai multe criterii precum aderenţa la drumul umed, la zapadă, la gheaţă, dar şi după zgomotul pe care îl fac în trafic. În funcţie de aceste criterii, fiecare anvelopă a primit o notă între 0,5 care înseamnă foarte bine şi 5,5 care înseamnă foarte slab.
      Pentru a vizualiza top 10 anvelope de iarnă, faceţi click pe fotografia ataşată.

  

                 sursa: Protectia-Consumatorilor.ro