Capturarea piraţilor somalezi şi salvarea refugiaţilor din Libia, misiuni de referinţã ale Marinei dupã intrarea în NATO

Echipajul unei nave aparţinând Forţelor Navale poate avea la bord chiar şi 240 de militari, fiecare având un rol bine stabilit, indiferent că este vorba despre o misiune de luptă sau una de rutină, desfăşurată pe timp de pace.

            Despre Fregata Regele Ferdinand s-ar putea scrie romane întregi. La zece ani de la Aderarea României la NATO, fregata împlineşte tot atâţia ani de când se află în serviciul Forţelor Navale.

            Nava a participat la operaţii împotriva terorismului naval, a pirateriei maritime, în misiuni umanitare, dar şi în cadrul operaţiei de blocadă navală cum a fost cea din Libia, unde peste 230 de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi gradaţi profesionişti au executat controale asupra navelor suspecte care ar fi putut transporta, de exemplu, armament şi echipamente militare către Libia.

            “Avem forţe care sunt puse la dispoziţie în vederea participării la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, acţionând sub standardul Alianţei Nord-Atlantice sau al Uniunii Europene, pe timp de pace acolo unde interesele României trebuie să fie reprezentate, dar şi în diferite zone fierbinţi ale globului. Un caz concret este operaţia 'Unified Protector' din Libia, desfăşurată în anul 2011, unde România a fost reprezentată de fregata Regele Ferdinand. Forţele Navale Române au fost notificate privind contribuţia României la efortul Alianţei pentru restabilirea ordinii şi securităţii în Libia, iar în 30 de zile de la notificare, nava a fost prezentă în teatrul de operaţii din nordul Africii. În principal, Forţele Navale române pregătesc şi trimit în teatrele de operaţii sau în misiuni şi exerciţii în Marea Neagră, Mediterană, Golful Aden şi vestul Oceanului Indian fregatele Regele Ferdinand, Regina Maria şi Mărăşeşti. Navele sunt apropiate ca vârstă, dar oarecum diferite. Ele desfăşoară aceleaşi tipuri de misiuni, au echipaje bine instruite, pregătite şi evaluate la standarde NATO”, a spus comandorul Marian Săvulescu, şef Secţie Instrucţie Forţe Luptătoare la Serviciul Instrucţie din cadrul Statului Major al Forţelor Navale.

            Pentru un marinar aflat la bordul unei nave militare, o zi pe mare înseamnă mai întâi de toate ordine şi disciplină. Indiferent că vorbim despre comandant sau bucătar, oricine face parte dintr-un echipaj trebuie să respecte nişte reguli la bordul navei. La momentul primirii unei misiuni, fiecare ştie ce are de făcut, pe ore şi zile, altfel ar fi un haos, susţine comandantul Marian Săvulescu.

            “De la comandant la ofiţerul de cart, de la radiotelegrafist la operatorul radarului, de la motorist la bucătar, fiecare om acţionează într-un sistem unitar, de ordine, legi, regulamente, proceduri pe care le pune în aplicare. Fiecare persoană are locul şi rolul său la bordul navei. De asemenea, este foarte important ca pe navă să fie curăţenie, să avem toate materialele la post, să avem parâme bune astfel încât să executăm manevrele în siguranţă. Dacă vorbim despre structurile de la bordul navei, nu aş putea face o ierarhizare a importanţei acestora, ele împreună alcătuind marea 'familie', echipajul navei. Navigatorii conduc nava pe drumul ordonat şi execută manevrele de acostare, plecare de la cheu şi ancorare. Electromecanicii asigură, odată cu plecarea navei de cheu, energia şi propulsia acesteia. Bucătari sunt responsabili pentru prepararea celor trei mese care se servesc într-o zi, în cazul fregatelor, de exemplu, pregătesc masa celor 240 de marinari. Toţi aceştia nu pot lucra independenţi, trebuie să aibă o comandă unitară asigurată prin Serviciul Operaţii, unde găsim specialităţi militare diferite, cu misiuni specifice. O secţiune se ocupă de comunicaţiile navei, una de supravegherea luptei, alta pregăteşte tunul, racheta sau torpila, în funcţie de specificul navei şi de misiunea care trebuie îndeplinită. De asemenea, o altă secţiune pregăteşte mijloacele de contracarare, de apărare ale navei împotriva diverselor pericole”, a afirmat Marian Săvulescu.

            În perioada de preaderare, marinarii români se antrenau cu cei din ţările vecine dar şi cu cei din NATO. Încă de la început, un partener de încredere au fost Statele Unite ale Americii.

            Principala preocupare a militarilor din cadrul Forţelor Navale Române era aceea de a se alinia la standardele ţărilor NATO atât din punct de vedere tehnologic cât şi în ceea ce priveşte comunicarea.

            “În 1994, la semnarea Parteneriatului pentru Pace între NATO şi România, majoritatea navelor aveau tehnică de comunicaţii de provenienţă estică, din Uniunea Sovietică, folosind frecvenţe diferite. Au fost identificate soluţii pentru a putea comunica pe canalele de legătură şi apoi, folosind limba internaţională, să ne putem înţelege cu echipaje din alte ţări, urmând să aplicăm ulterior procedurile din documentele NATO. În cadrul exerciţiilor în comun, fiecare parte arăta cum execută o procedură, cum face un anume exerciţiu, de exemplu, căutarea-salvarea pe mare, evacuarea unui rănit la bordul navei, cu nava sau cu navă şi elicopter pentru cine avea la timpul respectiv această capabilitate. Făceam aceste exerciţii şi pe o navă şi pe cealaltă, cu schimb de personal pentru o mai bună comunicare şi înţelegere a procedurilor. Partenerii noştri din Programul Parteneriatului pentru Pace aveau de atunci nave de tip distrugător sau fregate, ceea ce avem noi astăzi”, a precizat Marian Săvulescu.

            Prima participare a Forţelor Navale Române la o operaţie maritimă, după intrarea României în NATO, a fost la Operaţia 'Active Endeavour', care s-a desfăşurat în Marea Mediterană, în anul 2005. A fost o misiune pe care fregata Regele Ferdinand a efectuat-o timp de 90 de zile. De atunci, România participă an de an cu fregatele Regele Ferdinand şi Regina Maria în această misiune.

            “Anul trecut, la operaţia 'Active Endeavour', am avut o premieră pentru acest gen de misiune. La bordul fregatei Regina Maria am avut îmbarcat elicopterul IAR 330 Puma Naval care poate să execute misiuni de căutare – salvare pe mare. Elicopterul este 'ochiul' comandantului dincolo de vizibilitatea mijloacelor tehnice. Cu ajutorul lui se măreşte distanţa de descoperire, se identifică obiectivele, navele-ţintă, şi are posibilitatea de a contracara anumite mijloace de acţiune ostile cum ar fi ambarcaţiunile rapide care ar putea să pună nava în pericol. De asemenea, transmite informaţii şi prelucrează date la distanţă mare, 140-150 km de navă. El poate fi folosit nu numai pentru misiuni de luptă ci şi la pace. Elicopterul Puma Naval are troliu la bordul navei, are coş şi targă astfel încât putem să intervenim la un incident produs pe o navă în raza noastră de acţiune sau putem să salvăm oameni căzuţi în apă pentru că fregata are şi scafandrii salvatori”, a spus şeful Secţiei Instrucţie Forţe Luptătoare.

            Una dintre cele mai importante misiuni ale Forţelor Navale Române în cadrul NATO a fost prezenţa fregatei Regele Ferdinand, în anul 2011, în teatrul de operaţii din Libia precum şi salvarea unor refugiaţi libieni.

            “Criza libiană a înregistrat intervenţia unor puteri maritime, vorbesc de SUA, Franţa, Italia. Ulterior, Europa a vrut să fie mult mai implicată în această zonă şi a decis că NATO trebuie să acţioneze în Libia, în anul 2011. Odată cu lansarea ordinului de către preşedinte, în urma unei reuniuni cu liderii europeni, Regele Ferdinand, navă pusă la dispoziţia NATO şi UE pentru misiuni în afara teritoriului, a avut un termen de 30 de zile să fie prezentă în teatrul de operaţii. Acolo unde acţiona fregata românească erau prezente mai multe forţe: patru - cinci submarine care executau supravegherea coastei şi grupuri de până la 18 nave care executau misiuni de supraveghere şi inspecţia navelor”, a subliniat comandorul Săvulescu.

            Orice navă care intra sau ieşea din Libia era atent verificată de militarii Forţelor Navale Române şi partenerii de coaliţie.

            “Una din rezoluţiile Consiliului de Securitate impunea embargou împotriva Libiei astfel că orice navă care intra şi ieşea putea trece numai pe un anume coridor şi era supusă inspecţiei.  Forţele Navale au trimis fregata Regele Ferdinand în zona de acţiune pentru trei luni de zile. Patrulările în raioane erau astfel planificate încât să se acopere o zonă cât mai mare, misiunile de patrulare având o durată de 18 până la 21 de zile. În perioada de participare a fregatei Regele Ferdinand la operaţia 'Unified Protector', au fost executate 24 de acţiuni de inspecţie a unor nave care intrau sau ieşeau din Libia, opt aprovizionări pe mare cu combustibil şi cele necesare traiului la bordul navei”, a precizat Săvulescu.

            În timpul misiunii din Libia, marinarii români au salvat 150 refugiaţi, femei şi copii, care se aflau într-o ambarcaţiune ce se defectase.

                                      

sursa: MApN

            “Un avion de patrulare a identificat o ambarcaţiune care era în derivă şi a transmis aceste date către Centrul de comandă. Fiind aproape în zona respectivă, Regele Ferdinand a primit sarcina să identifice ţinta. A fost găsită ambarcaţiunea în derivă, care avea defecţiuni tehnice la motor şi nu mai avea combustibil. S-a acordat ajutor medical, tehnic, s-au dat alimente, apă şi mâncare celor 150 de refugiaţi. Ulterior, după ce ambarcaţiunea a fost pusă în funcţiune, fregata Regele Ferdinand a însoţit-o până la următorul raion de unde au fost preluaţi de o navă italiană pentru a fi condusă pe insula Lampedusa, unde erau concentraţi majoritatea refugiaţilor din Africa de Nord”, a subliniat şeful Secţiei Instrucţie Forţe Luptătoare.

            Un alt gen de misiune care pare desprinsă din cărţile lui Jules Verne este prinderea piraţilor.

            Prima misiune a avut loc în anul 2012, în cadrul operaţiunii “ATALANTA” desfăşurată sub comanda Uniunii Europene.

            Echipajul fregatei Regele Ferdinand a reuşit capturarea unei ambarcaţiuni la bordul cărora se aflau nouă persoane suspectate de acte de piraterie.

            Ambarcaţiunea rapidă, descoperită cu ajutorul unui avion de patrulare care executa misiuni de cercetare aeriană, a fost localizată la o distanţă de 420 de mile marine est de Mogadiscio, capitala Somaliei.

            “Acest lucru se întâmpla în partea vestică a Oceanului Indian, la 420 de mile de coastă. Nava Regele Ferdinand era la aproximativ 250 de mile faţă de ambarcaţiunea respectivă. S-a informat comandantul local care a dat sarcină la două nave, Regele Ferdinand şi o fregată turcească, să execute căutarea, cercetarea şi descoperirea ţintei. Regele Ferdinand a ridicat în aer elicopterul pe care îl are în dotare. Binomul acesta, navă – elicopter, a funcţionat foarte bine. Informaţiile au curs apoi şi de la avionul care executa cercetarea respectivă (n.r – iniţial avionul suedez, apoi cel luxemburghez) şi în mai puţin de zece ore, acea ambarcaţiune a fost localizată. S-au coborât bărcile de asalt, au fost reţinute şi luate la bordul navei nouă persoane, s-au făcut percheziţii şi au fost clasificate ca posibili suspecţi de desfăşurare a acţiunilor de piraterie. Acea ambarcaţiune rapidă, schiff-ul, a fost distrusă, scufundată, ca să nu mai poată fi folosită. Pe baza ordinului comandantului grupului naval european, cei nouă suspecţi au fost debarcaţi la mal cu ajutorul unei ambarcaţiuni puse la dispoziţie de comandantul operaţiei 'ATALANTA'”, a spus Săvulescu.

            Misiunile cu piraţi implică şi anumite riscuri, având în vedere că aceştia formează nişte grupări criminale care profită de faptul că anumite nave din ţările europene efectuează un pescuit intensiv în zonă şi le capturează, iar apoi le folosesc în interes propriu.

            “În acest fel le creştea şi autonomia şi raza de acţiune, iar la bordul navelor capturate puteau sta timp îndelungat. Tot acolo îşi puneau şi ambarcaţiunile lor, schiff-urile. Printre persoanele capturate în perioada 2005-2012 s-au aflat şi cetăţeni români. În urma eforturilor depuse de Comandamentul Operaţiei 'ATALANTA' şi grupurile navale aflate în operaţiile antipiraterie în anul 2008, şi ca urma a negocierilor, românii au fost eliberaţi”, a explicat comandorul Marian Săvulescu.

            În funcţie de misiune, ofiţerii de la Marină colaborează şi cu alte instituţii ale statului cum ar fi Serviciul Român de Informaţii. Prin intermediul unor protocoale, marinarii se angajează să-i pregătească pe cei din SRI în domeniul scafandreriei.

            “Suntem conectaţi în acest sistem de schimb de informaţii şi avem elemente în cadrul comandamentelor – ofiţeri de informaţii – care se ocupă de aceste aspecte. Sunt protocoale care se semnează periodic. Aceste protocoale bilaterale semnate între Forţele Navale şi celelalte structuri din Sistemul de Siguranţă Naţională presupun elemente de pregătire comună, antrenamente, schimburi de experienţă. Toate aceste elemente sunt avizate de Statul Major General”, a precizat Săvulescu.

            Marina militară conlucrează şi cu celelalte categorii de forţe ale Armatei. De pildă, cu ajutorul navei Albatros au fost aduse în ţară echipamentele soldaţilor care şi-au încheiat misiunea în Irak, în anul 2011.

            “Forţele Navale deţin nava Albatros folosită pentru transportul strategic. Cu ea s-a executat evacuarea de tehnică şi echipamente militare din Irak la momentul în care misiunea s-a sfârşit. Se pot transporta blindate şi echipamente militare”, a precizat Săvulescu.

            În aproximativ 27 de ani de când lucrează în cadrul Forţelor Navale, comandorul Marian Săvulescu a stat mai mult pe mare decât pe uscat. El îşi aminteşte că au fost ani când aproape  jumătate din timp era plecat, departe de familie şi cei dragi.

            “În anul 2007 am avut 118 zile efectiv pe mare, iar în 2008 – 114 zile. Avem avantajul că noi, ca echipaj suntem toţi într-un singur loc care ne este casă şi loc de muncă. Îmi aduc aminte de perioada pe care am petrecut-o împreună cu echipajul în Marea Britanie, unde am efectuat cinci luni şi jumătate de pregătire în vederea preluării primei fregate, Regele Ferdinand. A fost în anul 2004, începând din vară până în decembrie. A fost o perioadă grea, 203 oameni din 7 garnizoane şi 14 unităţi militare, adunaţi sub o singură comandă. A fost cea mai lungă perioadă pe care am stat-o departe de casă”, povesteşte comandorul.

            Astăzi, în Marină, sunt aproximativ 8.000 de angajaţi: ofiţeri, maiştri militari, personal civil, dar şi gradaţi profesionişti. O parte dintre ei lucrează pe nave, alţii sunt la bazele de aprovizionare sau predau la Academia Navală, Şcoala de Maiştri, Şcoala de Aplicaţie sau în alte instituţii unicat cum este Centrul de Scafandri, Batalionul de Infanterie Marină sau Direcţia Hidrografică.

                                                                                               autor: Andreea Dăscălescu