Pupă-l, mângâie-l şi bagă-l la-ncărcat!

         Microfoniada, al 7-lea simţ al omului, este pe cale de dispatiţie. Cine se simte în pericol, trebuie să apeleze de urgenţă la un zidar ca să-i acopere de îndată toate găurile. Există un risc foarte mare ca psihopatul fără simţul microfonului să vâre obiectul în primul abis al corpului uman. Şi nu poţi să acuzi pe nimeni de malpraxis, căci nu ştii care era, de fapt, gaura destinată senzaţiilor stereo. Aşa că îl laşi să încerce. La fel ca pe domnul din imagini.

         Microfonul poate salva omenirea de la dezastru, şoptind vorbe de duh care să-i ajute pe unii să-şi descopere originile rumegătoare. Acest obiect lungueţ şi cu fidelitate ridicată ar putea să le deschidă fiinţelor plutitoare apetitul pentru instituţia “pupatului în tot şi-n toate”, în timp ce altă categorie de “pipălşi” s-ar converti cât ai zice “2, 10, 2, 10, probă, probă” la credinţa absolută, dovedită prin sfeştania surround cu microfonul, pe sistemul 5.1. Iată dovada!

         Ultima categorie de oameni este reprezentată cu succes de “urechelniţe”. Ăştia au tendinţa de a duce la ureche tot ce nu încape în gură sau în mâini. De astfel de oameni trebuie să te fereşti pentru că aud tot. La ei, simţul auditiv are asigurare pe viaţă. Şi dacă se strică, scot rapid din buzunar altă pereche de urechi ca să nu piardă nimic din discursul care ar putea schimba universul. Iac-aşa!